Viata e frumoasa, DAR merita citita!

1-ul pe lista mortii (1st to die) – James Patterson

1-ul pe lista mortii este un prim volum dintr-o lunga serie, Women’s Murder Club, seria ce are in prim plan un mini club de 4 prietene foarte bune. Lindsay este inspectorul, detectivul, teoretic personajul principal; Claire este medicul legist, un personaj care mai mult ca celelalte m-a pus pe ganduri; Cindy este reportera de investigatii, altfel o persoana destul de agresiva, care obtine ceea ce-si doreste; Jill este procuroare-adjunct, o tipa pe cat de frumoasa, pe atat de desteapta si de hotarata.

Cum se formeaza acest club ramane sa descoperiti singuri. Eu doar va spun primul caz, cazul acestui roman: un cuplu de bogatasi, proaspat casatoriti, este ucis chiar in apartamentul nuptial. Nimeni nu stie cum a reusit criminalul sa patrunda acolo si mai ales de ce. Fiind vorba de oameni bogati, la nunta lor au venit oameni la fel de celebri. Cine putea sa aiba ceva cu ei? Cine-i dorea morti? Dar pe parintii lor?

Anchetatorii au cercetat si au scormonit in trecutul mirilor si al parintilor mirilor (in special in trecutul parintilor lui) pana cand o crima asemanatoare are loc. Tot un cuplu de miri proaspat casatoriti este ucis. In afara de context, de faptul ca erau tot proaspat casatoriti, nimic nu parea sa lege cele 2 crime. Are loc si o a treia, la mii de kilometri departare.

Nu va zic cine este criminalul, nu va dezvalui nimic din jocul macabru pe care criminalul il facea, va spun doar ca (si) in acest caz am fost mintit cu nerusinare de catre scriitor. Am fost dus intentionat, ostentativ, pe piste gresite. Si tot ostentativ, a patra carte se numeste Adevarul. Un prolog, un epilog si peste 100 de capitole (altfel, destul de scurte, tipul de roman care se parcurge rapid).

Totul incepe cu un prolog prapastios, in care o vedem pe Lindsay Boxer in pragul sinuciderii. Nu stim nimic, urmeaza sa aflam motivele pe parcurs.

Fara sa zic neaparat ca-mi displace ideea, alternanta naratorului, de la Lindsay in 80% din capitole, la un narator omniscient, care relateaza scenele in care ea NU este implicata, mi se pare una usor fortata. Nu e prima carte in care vad chestia asta, nicidecum prima a lui James Patterson (ori partial a lui), dar nu pot spune ca-s fan al acestei tehnici. Din punctul meu de vedere, fie iti alegi doua personaje, din perspectivele carora sa relatezi povestea, fie alegi varianta sigura, a naratorului omniscient. Nu zic ca e interzis, nu zic ca e gresit, spun doar ca nu-mi place.

Si tot ca lucru care mi-a displacut, nu vad cu ochi deloc buni scoaterea in fata a bolii de sange de care sufera personajul principal. Am simtit ca am fost indemnat, aproape obligat, sa empatizez cu ea. Cu fiecare pagina mi se spunea Cum? Nici acum nu empatizezi cu ea? Si pe bune ca reactia mea era de fiecare data aceeasi. Si nu ca as antipatiza-o, ca-n cazul Harriet Blue (Niciodata nicaieri) ori Helen Grace (Ghici cine moare primul; Ghici ce-i in cutie; Casa Papusilor; Ghici Cine-i Mincinosul; Baiatul Pierdut). Pur si simplu mi se pare un personaj fake, de Hollywood, nu unul real, in carne si oase. V-am mai zis: io-s ala care nu poate suferi cand moare Superman, Spiderman ori Harry Potter. Si sunt multe alte motive pentru care personajul cu pricina, ca si povestea ca atare, nu par deloc reale. Nu intamplator a fost si ecranizata. Ca film (probabil ca) functioneaza mult mai bine personajele.

Ori poate-s eu prea pretentios in ceea ce priveste cartile. Mai sunt este filmul intreg. Fara sa indemn la piraterie sau ceva de genul, constat ca trailerul nu e de gasit, insa filmul intreg este fix prima cautare pe Youtube.

In final, o discutie despre titlu, 1-ul pe lista mortii. Aparent, un titlu agramat, caci atunci cand vezi cifra 1 pronunti UNU. Drept urmare, titlul ar suna drept UNUL pe lista mortii. De fapt, este PRIMUL, iar motivul acestei traduceri fortate sunt legate de titlul original: pe copertile tuturor cartilor se afla cifre, 1, 2, 3, 4 … Ideea este sa stii din start a cata carte din serie este. Doar ca in engleza e simplu: 1st, 2nd, 3rd … Mai greu este cu traducerea. Nu stiu daca aveau efectiv vreo solutie lingvistica. Nu ma dau specialist in asa ceva, ca nu sunt, drept urmare, desi deseori critic traducerile, in special ale filmelor, in acest caz tind sa merg pe mana traducatorului.

Per total, 1-ul pe lista mortii este o carte buna. Pe partea de thriller exceleaza, chiar daca sunt mintit constant, iar personajele nu-s deloc credibile. Totodata, daca ma gandesc ca este abia PRIMA carte a seriei, tind s-o privesc cu mai multa ingaduinta. Oricum, daca e s-o compar cu Niciodata nicaieri, care TOT prima carte din seria ei este, e clar ca 1-ul pe lista mortii este mult peste. Poate personajele vor reusi intr-un final sa ma enerveze, sa ma faca sa nu le mai ignor. Caci eu urasc doar personaje bine conturate, realiste, nu urasc personaje de fictiune. Pe alea doar le ignor 🙂

In final, ca era sa uit, trebuie sa subliniez faptul ca cel mai interesant personaj dintre cele 4 este Claire. Desi chestia este expusa doar in treacat, faptul ca un medic legist este foarte vesel, foarte PLIN de viata, pe mine chestia asta m-a pus pe ganduri. Mi-a placut, mi-a dat de gandit, am simpatizat-o mai mult decat toate celelalte personaje. Chiar daca, recunosc, si ea pare destul de artificiala. Tocmai pentru ca e atat de contradictorie.

1-ul pe lista mortii a aparut in limba romana la Editura Rao si a fost comandata de pe Cartepedia.

2 Comments

  1. harabor emilia alexandra

    Si eu am citit cartea si mi-a placut foarte mult. Am citit, de asemenea si “A doua sansa” , “Casa de pe plaja’, “Salvamarul” si “Croaziera” . Imi place la nebunie aces autor.

  2. Emil Calinescu

    Si mie incepe sa-mi placa foarte mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

© 2025 CitestE-MI-L

Theme by Anders NorenUp ↑