A cincea oara in decembrie este prima carte pe care autorul Jonathan Moore a scris-o sub pseudonimul James Kestrel.  In unele locuri este numita debut ori redebut. Un autor se reinventeaza atunci cand isi ia un nume nou, nu? Deci nu pot considera GRESIT termenul de debut. Este doar o alta perspectiva. Pentru ca nu am citit nicio alta carte de-a autorului, nu pot sa ma pronunt in aceasta privinta. Este doar un lucru pe care am simtit nevoia sa-l semnalez.

Daca doriti sa aflati mai multe despre autor, recomand aceste doua interviuri: punknoirmagazine si crimereads.com. Excelente ambele interviuri.

Revin acum la carte, la A cincea oara in decembrie. Actiunea incepe in 1941, cand Europa era in plin razboi. Nazistii fac prapad pe Batranul Continent, presiunea asupra Statelor Unite ale Americii de a intra in razboi este mare, insa americanii asteapta. Sunt in expectativa. In tot acest timp, detectivul Joe McGrady se implica intr-o ancheta care ar fi putut schimba cursul razboiului si care, in acelasi timp, ii schimba viata.

Ancheta il duce pe McGrady din Honolulu in Hong Kong, iar de acolo el ajunge prizonier in Japonia. Ce se intampla in Asia si cum reuseste el sa reajunga in SUA ramane sa descoperiti singuri. Cert este ca in toata perioada razboiului el este obsedat de caz, cazul nu-i poate iesi din cap, asa ca nu se lasa pana nu-i da de cap. Lumea se schimbase, toata lumea se schimbase, insa Joe avea afaceri nerezolvate de dinainte. Va las pe voi sa descoperiti totul.

Nu va dezvalui de ce romanul se cheama A cincea oara in decembrie, asta trebuie sa descoperiti singuri (ma rog, e o intreaga discutie, titlul este destul de VAG, vedeti voi de ce), insa trebuie sa spun 3 lucruri importante despre el:

  1. Mi-a placut faptul ca japonezii nu sunt creionati drept SALBATICI. In multe povesti americane, cu precadere filme, japonezii si nemtii, dar in special japonezii, sunt aratati drept salbatici, barbari, plini de ura, lipsiti de omenie. Nu neg, multe experiente din lagare sunt adevarate, la fel de adevarate precum experientele evreilor din timpul Holocaustului. Problema este cu generalizarile: NU TOTI japonezii erau cruzi. In plus, diversele experimente psihologice si sociologice au demonstrat ca de fapt cam asta-i fibrca umana: pusi in situatii asemanatoare, oamenii se comporta aproximativ la fel. Altfel spus, daca SUA si nu Japonia ar fi avut conducatori dementi, populatia de rand s-ar fi comportat aproximativ la fel. Razboiul scoate ce e mai rau din oameni.
  2. Mi-a placut personajul Joe. Excelent conturat, foarte logic, foarte rational, chiar daca a trecut prin ce a trecut. Reuseste sa gandeasca si cu capul, si cu sufletul exact cat si cand este nevoie. Nu este nicidecum SINGURUL personaj bine conturat, solid. Insa sunt multe personaje despre care aflam mult prea putine. Vedeti voi care personaje necesitau o atentie mai mare.
  3. Mi-a placut partea de dupa razboiul, modul cum se raportau atat Joe, cat si celelalte personaje, aproape toate, la perioada de dinainte. Pentru unii acea perioada parca nu mai exista, nu mai conta, pentru Joe era ca si cum ar fi fost ieri. Joe considera perioada razboiului ca un fel de pauza, asa ca viata ar fi trebuit sa revina la ce era inainte. Cam cum gandeam eu lucrurile in ceea ce priveste pandemia.

A cincea oara in decembrie este per total un thriller istoric bun, o fictiune istorica solida, pe care v-o recomand cu placere. Nu este adresata doar pasionatilor de istorie, insa acestia o vor savura la intreaga sa valoare.

A cincea oara in decembrie a aparut in limba romana la Editura Crime Scene Press, loc de unde va sfatuiesc sa o comandati.

Crime Club Update

Nu pot sa inchei fara sa va anunt ca articolul despre romanul A cincea oara in decembrie face parte dintr-un nou blog-tour Crime Club. Ce vedeti mai sus este coverul actualizat. Intre timp, avem un membru nou. Va las pe voi sa-l descoperiti singuri.

ps: Am citit A cincea oara in decembrie … in luna februarie. Ar fi fost prea mainstream sa-l citesc fix in decembrie.