Acolo unde sangele ingheata este o carte scrisa de un britanic cu origini norvegiene. Spun asta din start pentru ca romanul este de fapt foarte nordic. A iesit la suprafata latura sa nordica, romanul avand foarte putine elemente britanice.
Acolo unde sangele ingheata este o tripla poveste, un fel de triunghi unde laturile nu-s nicidecum egale. Sunt 3 unghiuri de abordare, din pacate unele aspecte sunt mult prea putin exploatate, doar pomenite.
Acolo unde sangele ingheata – poveste despre supravietuire in pustietate si inghet
Acolo unde sangele ingheata este intai si intai asa ceva. Este, din acest motiv, un roman foarte vizual, foarte descriptiv, deseori inchideam ochii si imi imaginam peisajul complet alb, viscolul naprasnic, ranile protagonistilor, efortul pe care-l depuneau pentru a merge mai departe.
Daca ar fi fost DOAR atat ar fi fost un roman decent, dar cumva sec. N-ar fi avut cu adevarat o miza puternica. Cineva s-a ratacit in munti si trebuie sa supravietuiasca pana-l gaseste cineva. Nimic gresit, dar nimic cu adevarat spectaculos.
Imaginati-va ca aceasta este LATURA PRINCIPALA a triunghiului. Piesa de rezistenta.
Acolo unde sangele ingheata – ce sacrificii esti dispus sa faci pentru copiii tai!
Erik Amdahl si-a pierdut o fiica nu cu mult timp in urma, asa ca Sofia, cealalta fiica a lui, este tot ce i-a mai ramas. Atunci cand aceasta implineste 13 ani, Erik hotaraste sa-si tina promisiunea facuta cu mult timp in urma si sa mearga cu ea pe munte, cu cortul.
Pentru amandoi acesta este un drum initiatic extrem de important: ea se va maturiza, va deveni cu adevarat adult, iar el isi va infrunta demonii, va incerca sa treaca peste episodul in urma caruia si-a pierdut cealalta fiica.
Drept urmare, pentru Erik nu este vorba DOAR despre supravietuire, ci si despre protejarea CU ORICE PRET a fiicei sale. In fiecare moment, in fiecare secunda, pentru el este vorba despre SUPRAVIETUIREA EI si abia apoi supravietuirea proprie. Dar cum ar putea o pustoaica de 13 ani sa supravietuiasca SINGURA in pustietate, fara tatal ei?
Acolo unde sangele ingheata – Aspectele politice!
Aici din pacate sunt doar evocate, fara sa fie detaliate, mai multe aspecte care mie mi s-au parut mai importante decat par la prima vedere. Pe toate le-am grupat in “aspectele politice”.
Primul aspect este cel legat de protestele ecologistilor impotriva redeschiderii unei mine de cupru. Desi ar fi putut fi punctul central, in fond de aici pleaca totul, problema este pusa doar tangential.
Avem apoi un aspect hai sa-i zicem antropologic, legat de populatia locala sami. Iarasi problema este aruncata in plan secund, chiar daca avem 3 oameni avand aceasta origine, extrem de importanti, de relevanti, in economia actiunii. Importanti, dar cumva desconsiderati de autor.
Nu in ultimul rand, aspectul religios (da, pentru mine religia este de la un punct incolo POLITICA!) este si el adus in discutie, insa tangential. Singurul lucru pe care vi-l semnalez, sa il tineti minte, este legat de “credintele locale”, din aceasta perspectiva intr-un anumit areal actioneaza zeii locali. Ca sa fac o comparatie 100% laica, complet atee, “pagana”, zeii sunt niste entitati care si-au impartit cumva zonele. In zona aceea actioneaza zeii locali, fie ca tu crezi in ei sau nu. Vedeti exact la ce ma refer.
Acolo unde sangele ingheata – Un alt punct slab!
V-am zis ca voiam mai multe referiri la aspectele politice, acum insa va spun punctul slab principal, relevant.
Asadar, Erik si cu Sofia sunt urmariti de niste rusi. Da, e ceva politic si aici, de ce musai rusi este intrebarea corecta, iar raspunsul este evident: occidentalii trebuie sa-i zugraveasca in carti, filme si piese de teatru drept oameni rai, malefici. Deh, propaganda (geo)politica.
Insa nu asta m-a deranjat, ci un aspect cumva practic: faptul ca Erik si Sofia nu dau de nimeni altcineva, om sau ANIMAL, in afara de urmaritorii lor. Chiar sa nu fie pe acolo animale salbatice, chiar sa nu intalneasca NIMIC? Si oamenii, chiar ei sa fie SINGURII nebuni care s-au aventurat pe acolo? Daca prognoza era atat de proasta, ei de ce au facut-o? Iar daca prognoza nu era proasta, de ce nu mai erau si alti temerari?
Problema, de fapt, este legata de autenticitate. Povestea pare fake pentru ca pare decupaj: tu, ca regizor, ca scriitor, ai decupat dintr-o imagine mare doar partile care-ti conveneau. Ai scos TOATE animalele, exceptand o turma de reni ai unui bastinas sami (vedeti voi exact povestea lui, insuficient exploatata!), ai scos orice alta fiinta umana in afara celor care-ti conveneau. Totul pare fake, nu pare credibil.
Ceea ce e pacat, pentru ca altfel romanul Acolo unde sangele ingheata este unul plin de suspans. Insa unul ca mine este foarte pretentios: simte suspansul doar in cazul povestilor verosimile, credibile. Stiti deja cum sta treaba in cazul meu: nu pot sa empatizez cu personaje fantastice, cu super-eroi, cu personaje care nu pot fi intalnite in realitate. In acest caz, personajele sunt reale, credibile, insa par a merge in locuri ori in lumi fantastice, ireale. Ceea ce le face mai putin reale, daca intelegeti ce vreau sa zic.
Per total, Acolo unde sangele ingheata este un roman bun, solid, care cu putina atentie putea deveni superb. Mi-as fi dorit sa fie mai realist, mai credibil, iar anumite teme sa fie mult mai bine exploatate. De pilda, populatia aceea, sami, mi se pare una extrem de interesanta. Sau poate am eu pretentii prea mari de la romanele de fictiune, de la thrillere.
Acolo unde sangele ingheata se numeste in original When blood runs cold. In limba romana a aparut la Editura Niculescu, loc de unde va sfatuiesc si pe voi s-o achizitionati.
Articolul despre romanul Acolo unde sangele ingheata face parte dintr-un nou blog tour by Crime Club. Pana in momentul scrierii acestui articol au mai aparut alte 2, la Gica si la Ciobanul de azi.
Leave a Reply