Anna O este intr-adevar thrillerul inceputului de an. Sper sa se mentina in varful preferintelor mele pana la final. Desi, exact ca-n cazul cartii, finalul ar putea fi cu totul si cu totul neasteptat.

Anna Ogilvy, cunoscuta drept Anna O, este acuzata de o dubla crima sangeroasa. Este gasita cu un cutit plin de sange in mana, alaturi de cei mai buni 2 prieteni ai ei. Parintilor ei le trimisese un scurt mesaj pe whatsapp: “Imi pare rau. Cred ca i-am omorat.”

Ulterior cade intr-un somn lung si adanc, o tulburare psihosomatica cunoscuta sub numele de “sindromul resemnarii”. Singura ei speranta este doctorul in somn Benedict (Ben) Prince. Numai Anna stie adevarul si numai Ben poate scoate adevarul de la ea. Dar pentru a face asta va trebui ca in prealabil sa o trezeasca.

Nu va dezvalui cum se termina totul, va spun doar ca sunt mai multe twisturi, iar finalul cu greu il veti putea ghici. Eu unul n-am reusit, desi am ceva experienta in ceea ce priveste povestile de genul.

Acum ar fi timpul sa vorbesc despre somnambuli si somnambulism. Pe de-o parte este o boala grava, o boala care i-a facut pe multi oameni sa faca cele mai neasteptate lucruri. Pe de alta parte, este la fel de adevarat ca acest diagnostic a salvat de la pedeapsa mii, daca nu milioane, de criminali. Acest lucru se petrece cu precadere in SUA si Marea Britanie, adica in tarile unde verdictul il da un juriu si nu un complet de judecata.

Nu sunt specialist in psihologie, nu va pot da detalii legate de aceste aspecte, asa ca voi judeca aceasta carte ca un fan al literaturii de fictiune. Nu sunt psiholog, nici macar absolvent de psihologie, ci sunt un pasionat al thrillerelor psihologice. Eu nu judec cartea, ci doar ma bucur de ea, i-am savurat fiecare pagina (si-s multe!), am savurat fiecare actiune a personajelor, chiar si decesele au avut farmecul lor, au avut sens in poveste si au adus un plus de suspans.

Da, mi-au placut TOATE personajele, sunt bine conturate, credibile, foarte rationale chiar si atunci cand par irationale. Anna O, personajul principala, “Frumoasa adormita”, este tipul de personaj cu care nu voi putea empatiza niciodata. Ea plateste pacatele familiei, ca sa zic asa, o urasc din cauza familiei din care face parte (maica-sa politician!), asa ca am dispretuit-o de la un capat la altul al povestii. Ma rog, sentimentele mele oscilau intre “ura profunda”, “dispret” si “nepasare”. Uneori, aceste sentimente parca se imbinau: adica parca o dispretuiam, dar mi se parea ca ar trebui sa nu-mi pese.

Anna O nu pare a avea defecte vizibile, nu am gasit vreo hiba majora acestui roman, ceva ce ar putea iesi in evidenta in mod negativ. Personal, as fi preferat un narator cosecvent, nu ma incanta neaparat sa fie 2 naratori, si unul omniscient, dar si mai multe personaje. Adica fie ai mai multe personaje care nareaza, fie ai doar naratorul omnisicient. Amestecul nu ma incanta, dar aici i-a iesit. Nu este decat ceva subiectiv, nu este un defect obiectiv, pe care toata lumea sa-l priveasca astfel. Asadar, recomand din tot sufletul romanul Anna O, amintindu-mi pe alocuri de Pacienta tacuta, inca un reper printre lecturile mele din ultimii ani.

Anna O a aparut in limba romana la Editura Trei, editura care se remarca atat prin thrillerele sale excelente, cat si prin cartile de psihologie pe care le scoate. Imbinarea fericita dintre cele 2 este Anna O.

Articolul despre thrillerul Anna O face parte dintr-un nou Blog Tour by Crime Club. Pana in momentul aparitiei acestui articol, au mai aparut impresii despre roman pe urmatoarele site-uri si bloguri: Ciobanul de Azi, Falled, Analogii Antologii, Gica Andreica, Biblioteca lui Liviu, Literatura pe tocuri si Anca Rucareanu.