Barbati care urasc femeile. Millennium 1

Am terminat de citit prima parte a seriei Millennium, intitulata Barbati care urasc femeile. O carte pe care toata lumea o lauda, care a fost ecranizata in doua randuri (despre ecranizari, la finalul articolului) si care este considerata inca reper in literatura politista nordica. Pe buna dreptate, zic eu.

Intai si intai, ca prima observatie, tehnica: autorul Stieg Larsson gandise o serie cu 10 volume. A apucat sa scoata doar primele 3, apoi a murit. Seria este continuata de altcineva (au aparut inca 2 volume), dar e clar ca stilul nu mai poate fi acelasi. Poate intriga e aceeasi, poate personajele sunt aceleasi … (ramane sa ma conving).

Acum, sa trec in REVISTA (caci tot vorbim de o revista, un ziar-revista LUNAR, care aparea in plina expansiune a internetului) intriga: Mikeal Blomkvist este ziarist si coproprietar al revistei Millennium. Acesta era un ziarist economic ce-si facuse un titlu de glorie din a ataca atat afaceristii lacomi, cat si pe colegii de breasla care-i ridica in slavi. O da, insa, in bara, cand il ataca fara dovezi pe un mare magnat. Pierde procesul si urmeaza sa faca si cateva luni de inchisoare. Imediat dupa proces, primeste o oferta extrem de interesanta, dar dubioasa: un alt magnat hotaraste sa-l angajeze pentru a scrie biografia familiei. Scopul oficial, de suprafata, era acesta, insa neoficial el trebuia sa investigheze disparitia unui membru al familiei din urma cu aproape 40 de ani. La un moment dat, pe parcursul anchetei, o ia ca ajutor pe Lisbeth Salander. Ce gasesc ei si cum se termina totul ramane sa aflati singuri. Va mai spun doar ca nici intriga initiala, cu acel afacerist din cauza caruia face inchisoare, nu este abandonata.

Ca de obicei, nu voi face o recenzie clasica, in intelesul oficial al cuvantului, ci ma voi margini sa subliniez 3 puncte forte ale romanului, 3 lucruri care m-au impresionat si pe care va sugerez sa le urmariti cu atentie. Acestea sunt:

Lisbeth Salander este unul dintre cele mai misto personaje

Antisociala, cu probleme familiale, cu un trecut extrem de tumultos, o persoana aproape de gheata, lipsita de sentimente, insa o persoana geniala. Un hacker genial. Voi aminti de acest aspect si la punctul urmator, aici, insa, mai vreau sa adaug o chestie: fix din cauza ei orice ecranizare (care a fost facuta ori care urmeaza a fi facuta) nu va fi la fel de buna precum este cartea. Pur si simplu este un personaj extrem de greu de inteles, de interpretat (si, intai si intai, pentru regizor este foarte greu de ales actrita ideala pentru acest rol). Iar ca sa dai acest rol lui Rooney Mara mi se pare o jignire.

Doua probleme morale interesante

Ambele au legatura cu presa, dar sunt doua probleme distincte. Le mentionez, fara a intra in detalii despre modul in care sunt ele expuse in carte:
– Cat de moral este sa obtii informatii prin mijloace ilegale? De exemplu, un hacker sa sparga laptopul cuiva si sa ia de acolo datele? Presupunand ca acel om ar fi un afacerist complet imoral, un escroc.
– Cat de moral este sa ascunzi publicului niste fapte extrem de grave ale unui membru al unei familii respectabile, in schimbul unei sume de bani care va ajuta, direct si indirect, victimele?

Apsectele sociale (sociologice) si politice

Citeam aceasta carte si-mi aminteam de studentia mea. De momentul in care a trebuit sa-mi fac arborele genealogic al familiei. Un moment care mi-a ramas in minte, atunci am aflat o gramada de lucruri despre niste persoane despre care habar nu aveam ca exista. Totodata, imi amintesc de discutiile cu colegii legate de acest arbore. Un coleg (sau o colega, pe bune de mai tin minte cine era) a descoperit ca are o ruda (destul de apropiata) numita Aristotel. M-a acaparat, m-a distrat atat de mult acest nume incat am uitat pana si cine a fost colegul cu pricina :)) Vedeti exact cum in carte ne este prezentata aceasta familie, Vanger, intrigile din cadrul ei, cum afacerea era impartita si organizata de aceasta familie si, mai ales, cate secrete aveau unii fata de ceilalti.

Aspectul politic al acestei carti este iarasi interesant. Tineti cont de faptul ca Suedia este o tara foarte socialista ca mentalitate. Prin anii 90, modelul suedez ne era prezentat ca unul ideal, spre care trebuie sa tindem. Fara sa se spuna cu exactitate acest lucru, de altfel personajul neaga de cateva ori, jurnalistul Mikael Blomkvist mi se pare ca ar avea un suflet extrem de rosu. Rosu intens, ca sa zic asa.

Legat de acest aspect, atunci cand o carte atinge si aspecte politice, incercati sa faceti acest exercitiu, cu voi insiva: ganditi-va cam ce orientare politica au personajele. Repet, in Suedia nu e deloc de mirare ca exista personaje atat de radical stangiste. E doar un aspect care mi-a sarit mie in ochi.

Barbati care urasc femeile. Millennium 1, de Stieg Larsson, este una dintre cele mai bune carti politiste pe care le puteti citi. Nu este perfecta, ultimele o suta de pagini sunt inutile, intriga initiala putea fi rezolvata lejer mult mai rapid. Este, insa, o carte etalon pentru ideea de thriller nordic. Si, credeti-ma, dupa ce o veti citi va veti da seama cat de greu este de ecranizat.

Iar legat de ecranizari, si cu asta inchei, au fost in numar de doua. Prima oara, suedezii au ecranizat intreaga triologie (erau, pe atunci, doar 3 carti). Prima parte, echivalentul primei carti, numindu-se exact precum romanul: Barbati care urasc femeile (aparuta in 2009). In rolul lui Lisbeth Salander a jucat Noomi Rapace. Americanii au venit si ei cu o ecranizare, pe care au numit-o, insa, Fata cu un dragon tatuat (la noi a aparut pe 30-12-2011, distribuita de InterCom Film). Titlul schimbat este justificat de titlul sub care a aparut cartea in SUA. De altfel, chiar si versiunea suedeza a fost tradusa in engleza tot sub numele The Girl with the Dragon Tatoo. Nu se stie de ce, probabil din cauza calitatii acestei ecranizari, nu s-a mai continuat cu celelalte 2 filme.

Acum, insa, urmeaza a fi ecranizata cartea numarul 4 (Prizoniera in panza de paianjen, titlul in engleza fiind The Girl in the spider’s web). Surpriza este ca distributia este complet schimbata (multumesc cerului, adica producatorilor, ca nu mai este Rooney Mara in rolul lui Lisbeth), singura (mica) legatura dintre ele fiind Sony: daca filmul din 2011 fusese PRODUS de MGM si DISTRIBUIT de Sony Pictures Releasing, acest nou film, care la noi va aparea pe data de 9 noiembrie (fiind distribuit TOT de InterCom Film), este PRODUS de Sony Pictures Entertainment. Probabil ei au cumparat drepturile asupra seriei, doar ca mi se pare ciudat sa se treaca direct de la cartea numarul 1 la cartea numarul 4.