Cativa amici bloggeri de carte au primit, de la Editura Nemira, cartea Barbatul care n-a mai sunat. Cu totii au parut incantati de ea, editura in cauza considerand-o chiar ca fiind hitul verii. Ma rog, cartea verii, hit fiind un termen muzical.
Printre bloggerii care au scris despre carte se numara si Andreea Boitan – Green Girl. Recunosc, recenzia ei este cea care m-a convins, drept urmare TOT EI i-am cerut cartea cu imprumut.
Ce anume m-a atras la carte? Titlul imi dadea de inteles ca este o carte siropoasa, ca este o (banala?) poveste de dragoste. Insa, din fericire, este mai mult decat atat. Este, pe langa partea siropoasa, pe langa povestea de dragoste, si o parte insemnata, importanta, de MISTER. Da, asta m-a atras la aceasta carte: MISTERUL. Si, ceea ce aflasem inainte s-o citesc, faptul ca-i tipul de poveste scrisa din mai multe perspective. Din perspectiva ei, a celei care asteapta apelul, dar si din perspectiva lui, a celui care n-a mai sunat.
Din pacate, este greu de dat o descriere, un sinopsis, fara spoilere. E greu de spus unde ar trebui sa ma opresc cu povestitul, de unde incepe spoilerul. Daca spun doar inceputul, ca doua persoane au trait 7 zile perfecte, s-au despartit, el a promis c-o va suna, iar ea asteapta disperata acel apel care nu mai vine, nu spun, de fapt, nimic. Multi vor intelege ca este o carte siropoasa, de dragoste. Si poate vor renunta s-o mai citeasca.
Pentru ca, de fapt, este MULT mai mult decat atat. Trecutul incepe sa iasa la iveala, ei nu se cunoscusera atunci prima oara. Intalnirea lor nu este o pura coincidenta, faptul ca ei se aflau in acel loc, in acel moment.
Dragostea lor, dintr-una perfecta, se transforma intr-una interzisa, asemanatoare, in multe privinte, dramei Romeo si Julieta. Doua persoane care ar trebui sa se urasca ajung sa se iubeasca si apoi se evita. Cat timp se evita si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri. (Celor care au citit cartea le adresez intrebarea: am facut oare Spoiler? Cred ca nu. Sper sa nu)
Eu mai vreau sa va vorbesc despre doua aspecte importante ale cartii:
1. Personajele. Nu ma refer doar la cele doua personaje principale, Sarah si Eddie. Si ele foarte interesante, foarte bine construite. De fapt, daca stau sa ma gandesc, fiecare personaj are farmecul sau. Nu spun care mi-a placut si care nu, caci sunt cateva probleme de etica in care nu vreau sa intru. Ramane sa-i judecati voi. Spun doar ca Sarah nu mi-a fost deloc simpatica de la inceputul cartii. Ceva la ea mi s-a parut dubios. Suspect. Fals. Antipatic. Daca vreodata va fi ecranizata aceasta poveste, mi-as dori ca rolul ei sa fie interpretat de o actrita care mi-e antipatica oricum.
2. Cele 2 perspective. Romanul Barbatul care n-a mai sunat incepe cu o scrisoare care debuteaza prin sintagma Draga tu. Nu aflam decat tarziu cine este expeditorul si cine este destinatarul. Ulterior, cartea este scrisa din perspectiva lui Sarah. Pana la un moment dat, pana la un punct important al cartii, pe care nu vi-l dezvalui, de la care vor alterna perspectivele. Persoanele foarte scrupuloase, snobii intelectuali, ar putea judeca cele 2 stiluri de povestire. Ar putea trage concluzia ca stilurile sunt prea asemanatoare. Eu nu intru in aceasta disputa, pe mine ma intereseaza mai mult actiunea, modul in care-s construite personajele, si mai putin modul de scriere. Nu sunt, din acest punct de vedere, un cititor ATAT de pretentios. Sincer, nu am fost foarte atent la cat de diferite sunt stilurile, stiu doar ca-n cazul altor carti s-a discutat intens pe aceasta tema.
Barbatul care n-a mai sunat, de Rosie Walsh, este o carte foarte bine scrisa, cu un mix corect de drama, romantism si suspans. Finalul, poate, nu-i pe placul meu, dar recunosc ca este un final conform cursului actiunii. Nu este nicidecum unul anapoda, unul tip deus-ex machina (sau, cum s-ar zice la fotbal, impotriva cursului jocului). Se intampla ceea ce trebuia sa se intample conform desfasurarii de pana atunci. Chiar daca, recunosc, pe parcursul cartii, pana spre final, mi-as fi dorit un pic altceva.
Iar twist-urile, dragutele de ele, sunt la tot pasul. Nu sunt absurde, insa sunt indeajuns de multe incat sa te tina cu sufletul la gura.
Cartea Barbatul care n-a mai sunat, de Rosie Walsh, a aparut in limba romana la Editura Nemira. In Anglia a fost vanduta sub titlul The Man Who Didn’t Call, insa in America ea s-a gasit sub titulatura Ghosted. In afara de site-ul editurii in cauza, cartea mai poate fi comandata de pe Libris, Elefant si Cartepedia. Versiunea in limba engleza poate fi comandata de la books-express.ro.
Frumoasa recenzie. Mă bucur că ți-a plăcut cartea.