Dupa ce nu cu mult timp in urma citisem Triumful intunericului, iata ca acum m-am intors in perioada intunecata din anii 30-40 ai secolului trecut. De aceasta data, Budapest noir m-a dus in Budapesta anului 1936. Razboiul nu incepuse, evreii nu erau inca exterminati, insa atmosfera sumbra plana asupra Europei. Iar Ungaria era oficial de partea intunericului.

Imaginati-va, deci, cum poti ancheta, intr-o asemenea atmosfera, disparitia unei prostituate evreice. Ancheta nu este efectuata de politie ori procuratura, oficialitatile nedorind sa se implice, ci de catre … un ziarist. Zsigmond Gordon este ziaristul, o persoana care avusese tangente si cu presa din SUA. El ajunge la locul faptei si din cauza (ori datorita?) unui tatuaj isi da seama ca a mai vazut o fotografie a acestei tinere fete.

Ancheta il duce pana la esaloanele superioare ale puterii, unde a fi evreu este un mare pacat. Uneori poate fi diferenta dintre viata si moarte, desi in Ungaria (inca) nu incepusera deportarile.

La fel de grav precum a fi evreu este simpatia comunista, asa ca jurnalistul Gordon ajunge sa interactioneze si cu acestia. Comunistii se adunau in acea vreme cladestin, caci erau complet scosi in afara legii.

Budapest noir iese in evidenta in primul rand prin atmosfera. E drept, o atmosfera noir era in toata Europa, si la Paris, si la Berlin, si la Roma, si la Madrid. O atmosfera propice unui thriller.

Insa nu despre atmosfera noir cea omniprezenta in romanul Budapest noir vreau sa va vorbesc, ci despre ziaristul Zsigmond Gordon. Despre ocupatia de ziarist, la modul general.

In primul rand, trebuie sa spun ca discutia in cauza este extrem de oportuna in Romania zilelor noastre, tara in care tocmai s-a inchis singurul ziar de sport care aparea pe print. In aceasta carte putem vedea importanta pe care candva o avea un ziarist.

M-am intrebat deseori de ce nu scrie nimeni o carte in care un vlogger sau un blogger ancheteaza o crima. Candva imi propusesem sa fac eu asta. Incep sa cred ca efortul e inutil. Ca un blogger, un jurnalist independent, nu va face niciodata asta. Nu poate, nu vrea, nu are pentru cine. Nici macar eu, ca blogger full time, nu pot, nu stiu si nu am pentru cine. Cert este ca in Budapesta anului 1936 ziaristul insemna ceva. Desi tara aceea era departe de notiunea de democratie. Si se indeparta vertiginos. Nu ca acum ar fi foarte multa democratie acolo. Ca nu este.

Un al doilea aspect, tot moral, este legat de renegarea de catre familie, de catre tata, a unui copil rebel. A unui copil nonconformist. Care prin actiunile sale pune in pericol intreaga familie.

Nu vreau sa intru in detalii, insa inca ma intreb ce m-ar face pe mine sa-mi reneg propriul copil. Discutia este ipotetica, nu am copii si nici nu-mi propun sa am, dar intrebarea ramane. Pentru mine nu exista vreun lucru pentru care mi-as renega copilul. Ori vreun lucru pentru care un parinte ar trebui sa si-l renege. Sa nu-l mai recunoasca drept propriul copil.

E drept, judec din perspectiva unui om care traieste cat de cat vremuri normale. Vremuri in care nu trebuie sa-ti ascunzi originile, vremuri in care poti fi tu insuti. Eu sunt Emil Calinescu, am originile pe care le am, bune sau rele, insa nu trebuie nicicum sa mi le ascund. Ce am reusit, bune sau rele, am reusit pe barba mea, pe munca mea. Nu sunt bine vazut pentru ca am anumite origini, nu am fost dat de nicaieri afara pentru ca originile mele au fost gresite. Insa in 1936 situatia era radical diferita in Ungaria. Si nu numai. Deci judecata este cu creierul, nu cu sufletul. Este rationala, mult prea rationala.

Nu spun mai multe, restul lucrurilor trebuie sa le descoperiti singuri citind romanul Budapest Noir. Ce vreau sa mai subliniez in incheiere este ca acest articol, pana la paragraful acesta, a fost scris in urma cu 3 saptamani. De atunci, romanul mi-a ramas intiparit in minte, de parca l-as fi citit ieri. Ceea ce este o mare calitate a acestei carti.

Budapest Noir a aparut in limba romana la Editura Crime Scene Press, loc de unde va sfatuiesc si pe voi s-o achizitionati.

ps: Articolul despre Budapest Noir face parte dintr-un nou blogtour by Crime Club. In momentul scrierii acestui articol, mai gasiti impresii despre carte pe urmatoarele site-uri: Ciobanul de azi; Cartile mele si alti demoni; Literatura pe tocuri.