Dupa Piatra hartie foarfeca si Daisy Darker, Buna fata rea este a treia carte de-a autoarei britanice Alice Feeney pe care o citesc. Desi nu pot spune ca mi-a displacut, departe de mine gandul c-ar fi o carte proasta, romanul de fata pot spune ca este cel mai slab al ei dintre cele 3. Cel mai sec pentru mine. Simteam ca nu are niciun fel de miza. Ca citesc ceva fara sa pot explica de ce. Aflam ceva nou, insa nu ma puteam bucura, informatia parea a nu-mi da niciun fel de satisfactie. Parea ca citesc degeaba.

O femeie este ucisa intr-un camin de batrani la fix 20 de ani dupa ce un bebelus a fost furat dintr-un carucior ce se afla intr-un supermarket. Cele 2 infractiuni sunt cumva legate, legatura lor fiind insa foarte greu, daca nu imposibil, de dovedit.

Edith are 80 de ani proaspat impliniti si se pregateste sa evadeze dintr-un camin de batrani. A fost dusa acolo de fiica ei impotriva vointei sale. De ea are grija Patience, cea mai tanara dintre ingrijitoarele de la acel camin. Ambele au multe secrete, insa fiecare se simte atras inexplicabil de celalalt.

Fiica lui Edith, Clio, nu mai vorbeste cu ea. Iar la usa lui Clio urmeaza sa bata o persoana ce nu are deloc intentii bune.

Nimeni nu are incredere in nimeni. Insa rezumatul cel mai bun este facut de politista: trei suspecti, doua crime si o victima. Cine este politista si ce secrete ascunde si ea ramane sa descoperiti singuri.

De ce va ziceam ca romanul Buna fata rea nu are o miza reala? Pai raspunsul este simplu: am incercat sa ma introduc in poveste, sa ma imaginez traind in acele zile, printre acele persoane. Rezultatul? Nu aveam niciun motiv de teama. Tot ce se intampla acolo nu era rodul unei minti bolnave, care omora la intamplare, care baga spaima in oameni nevinovati, ci totul avea legatura cu trecutul lor. Razbunare, alegeri gresite, tot tacamul.

In final ar trebui sa explic titlul Buna fata rea. Mi se pare excelent ales. Este o traducere exacta, Good bad girl fiind titlul original. Mult prea bun pentru a-l modifica in vreun fel.

Ideea este simpla: oamenii care fac fapte rele nu sunt intotdeauna oameni rai. Iar cei care fac fapte bune ar putea fi de fapt oameni rai. Eu nu cred in oameni eminamente buni ori eminamente rai. Eu cred ca oamenii sunt fiinte complexe, care au facut si bune, si rele. Si mai cred ca uneori nu exista o alegere buna.

Fara sa aiba legatura cu cartea, nu mi se pare ca a-ti da in gat un prieten care a facut o infractiune este neaparat o fapta buna. Ar putea fi ilegal sa nu faci asta, sa tainuiesti o fapta penala, deci alegerea ta este corecta din punct de vedere legal. Conforma legii. Dar nu stiu daca este neaparat o alegere BUNA!

Cum ar sta lucrurile daca, de pilda, cineva omoara un om rau. Elimina din societate un om care a facut de-a lungul timpului o sumedenie de fapte rele. Fapta in sine, omuciderea, este rea si este condamnata din punct de vedere penal. Insa uneori o fapta rea se poate dovedi utila societatii.

In sens contrar, daca ai salva viata unei persoane oribile, ce se cheama ca ai facut? O fapta buna sau o fapta rea?

Buna fata rea este o carte decenta. Pe mine nu m-a impresionat ca miza, nu m-a dat pe spate nici finalul, dar nu sunt familist, nu ma vad avand vreodata copii, nici macar casatorit nu ma vad, asa ca sunt constient de faptul ca nu-s deloc publicul tinta.

Buna fata rea a aparut la Editura Storia Books, putand fi achizitionata si de pe Carturesti, Bookzone, Libris, Cartepedia, CLB ori eMAG.

Articolul despre Buna fata rea face parte dintr-un nou blog-tour by Crime Club. Pana acum, au mai aparut articole pe urmatoarele site-uri: Anca si cartile; Madalina Udrescu (Cartile mele si alti demoni); Ciobanul de azi; Arci (Literatura pe tocuri); Biblioteca lui Liviu.