Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau – Fredrik Backman

25 Jan

Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau m-a dezamagit. Nu este o carte proasta, nu este neatractiva, ci este mega-dezamagitoare (ca sa folosesc o sintagma des intalnita in carte). Trebuie sa ma justific acum.

Citisem alte 2 carti ale autorului, in fapt CELELALTE 2 carti traduse in limba romana, Un barbat pe nume Ove si Scandalul, si-mi placusera enorm. Imi placuse faptul ca autorul nu are un stil al lui, batut in cuie, ca atunci cand am citit a doua carte ma simteam ca si cum nu m-as mai fi intalnit niciodata cu stilul in cauza.

Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau este diferita mult de scandalul, dar se aseamana, in multe privinte, cu Ove. Intai si intai, ca stil de povestire, de relatare a faptelor. In prima carte, naratorul omniscient era un alter-ego al lui Ove, folosea exact limbajul pe care l-ar fi folosit Ove. Era un fel de Ove narcisist, care vorbea despre el la persoana a treia. Totul parea natural, firesc, te facea sa te simti in poveste. In aceasta carte, in cea cu bunica, naratorul, tot omniscient, nu pare a fi alter-ego-ul niciunui personaj, ci pare a fi un personaj care vrea sa vorbeasca pe intelesul Elsei. Nu este Elsa, nu este (ori nu pare a fi) nici bunica, ci un un mare fan de-al lor #CaSaZicAsa

Recunosc, ideea mi-a placut, Fredrik Backman ma surprinde de fiecare data cu stilul in care este narata povestirea. Doar ca lucrurile bune se cam opresc aici pentru mine.

Avem un amalgam de personaje, toate locuind in acelasi bloc. O avem pe bunica, tartora lor, o aveam pe nepoata ei, Elsa, o avem pe mama Elsei, il avem pe noul prieten/sot al mamei Elsei, George, il avem si pe tatal natural al Elsei, il avem pe Alf, un taximetrist extrem de sufletist … Nu, nu i-am enumerat pe toti nici pe departe.

Cel mai dubios dintre toti este preotul, medicul, avocatul si cine stie ce alte functii mai avea. Cel pe care nu-l poti intelege nicicum.

Prima parte a cartii este dedicata aventurilor bunicii si a nepoatei. Cum are grija bunica de ea, cat de naiva pare bunica, cat de copilaroasa este aceasta. La un moment dat, bunica moare (de cancer) si ii lasa Elsei un joc, un fel de treasure hunt cu scrisori. Nepoata trebuia sa faca pe postasul, sa dea personal scrisorile de la bunica tuturor celor carora batrana le cerea iertare. Si se pare ca avea motive sa le ceara iertare.

Acum, pentru ca va vorbeam despre telenovele, caci despre asa ceva vorbim aici, trebuie sa va spun ca fiecare se stia cu fiecare si nu doar in calitate de vecin. Veti descoperi in carte ce grade de rudenie aveau cei din bloc, cum interactionasera cu bunica de-a lungul timpului si de ce aceasta isi cerea scuze.

Bineinteles, partea care a atras pe multi este cea legata de povesti, de modul in care bunica inventase o lume, de limba secreta pe care o aveau ea si Elsa (si, se pare, nu doar ele), de unde se inspirase batrana in construirea acelei lumi si, mai ales, de modul in care se raportau toti la bunica dupa moartea acesteia. O telenovela de poveste, o telenovela-basm, cam asta este Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau, neinsemnand ca nu pot exista telenovele (cat de cat) profunde, care spun ceva. Dar tot telenovela ramane.

Da, este imprevizibila, sunt anumite lucruri care vin brusc, neanuntate. Si, desi m-a cam plictisit in multe randuri, a reusit sa ma faca sa fiu indeajuns de curios incat s-o termin. Nu regret, desi simt ca bunica ar trebui sa-si ceara scuze multor cititori pentru lalaiala asta. Inclusiv mie, desi e clar ca n-as fi primul pe lista.

Dar sa zicem c-o iert, asa cum ierti un om dupa ce a murit, indiferent de defectele pe care le-a avut in timpul vietii.

Telenovela simpatica Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau mi-a fost facuta cadou de catre Alina Lerca, Domnisoara Sarcastica a blogosferei (dedicatia o vedeti sus, in poza cover; pe blogul ei tocmai am poposit cu un articolas extrem de … colorat). Ii multumesc pentru asta, caci datorita ei mi-am comandat celelalte 2 carti ale lui Backman, care mi-au placut enorm. Nu neg, multora le-a placut, le va placea, deci nu plecati de la premisa ca ceea ce zic eu pe acest blog e litera de lege. Pur si simplu NU este genul meu, nu am reusit sa ma uit niciodata la o telenovela cap coada (Ce e lunga si place femeilor? Telenovela!). Oricum, apreciez foarte mult cartile primite cadou, asa ca nu e nimic ironic la adresa nimanui.

In final, va marturisesc faptul ca titlul initial trebuia sa fie Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau … ca povestea ei a iesit o telenovela. O telenovela de poveste. Dar tot telenovela. Am sters in ultima clipa acest titlu pentru ca era prea lung pentru ca respect memoria bunicii. Inca sunt convins ca daca ar vedea ca a iesit dintr-un personaj atat de misto, s-ar intoarce de acolo de unde e si ar scrie fiecarui cititor in parte cate o scrisoare prin care sa-si ceara scuze. Ori ar convinge editura sa faca asta. Caci bunica, credeti-ma pe cuvant, era tare convingatoare cand isi propunea ceva 🙂 (daca n-ati inteles, am apreciat personajul si am fost tare dezamagit ca un personaj atat de misto a fost pus intr-o carte atat de plictisitoare)

Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau a aparut la Editura Art. Poate fi cumparata de la Cartepedia, Libris, Elefant, Carturesti si eMag.

One Reply to “Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau – Fredrik Backman”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *