Cainii din Riga de Henning Mankell este al doilea roman din seria Kurt Wallander, primul volum al seriei fiind Ucigasi fara chip. Asteptarile erau deja setate (nici ceva genial, dar deloc slab), drept urmare ma asteptam la un roman deloc amplu (format de buzunar, totusi), intens, care sa contureze si mai bine profilul detectivului Wallander.

Asteptarile au fost un pic intrecute, spun din start asta, chiar daca nici asa nu pot afirma ca ar fi un roman genial. Un roman bun, care va fi apreciat cum se cuvine de pasionatii de thriller, dar care nu va fi inclus in niciun top, de catre niciun cititor. Ceea ce, cumva, e de bine: prefer o serie buna cap-coada decat una cu o prima carte geniala, ale carei continuari par toate dezamagitoare (cum este cazul lui Stefan Ahnhem, cel care s-a inspirat de la Mankell cu al sau roman genial de debut, Victima fara chip).

Un prim element in plus, la care ma asteptam avand in vedere titlul, este latura politica (si geopolitica) a povestii. Era de asteptat ca vom avea parte de ceva politica internationala, chiar daca nu stiam exact ce. Nu am vizitat Letonia, nu stiam mare lucru despre acea tara, insa din ce mi s-a povestit si ce am citit la altii pe bloguri atmosfera Letoniei inca sovietice este fidel redata.

Totul pleaca de la un caz aparent banal: doi oameni bine imbracati, fara acte la ei, sunt gasiti morti pe o barca de salvare. Un telefon anonim anunta iminenta lor sosire, inspectorul Wallander luand in serios apelul anonim. Cum de se ajunge tocmai la Riga, care sunt implicatiile nationale si internationale si cum este rezolvat acest caz va las pe voi sa descoperiti.

Acum, trecand peste lucrurile deja stiute, Wallander e un detectiv foarte bun, cu o viata personala si de familie foarte dubioasa, trebuie sa va vorbesc un pic despre carte si despre sentimentele traite de mine citind-o.

Nu va vorbesc decat de un aspect al ei: cartea este foarte buna pentru pasionatii de politica. Suedia, in sine, este de studiat pentru multi pasionati de politica. Pe scurt: Suedia este unul dintre cele mai socialiste state din Europa. Stiti povestea, impozitul pe profit poate urca pana la 80% (daca ai un profit intr-atat de mare). Un fel de el-dorado pentru fanii socialismului din lumea intreaga.

Eh, ideea este ca Suedia este un stat socialist foarte democratic. Serviciile secrete suedeze au avut (nu stiu daca inca mai au) un departament special care lupta contra … comunismului. Niste socialisti anti-comunisti, deci.

In aceasta carte, fiind vorba despre vizita unui suedez in Letonia (inca sovietica), vedem exact diferentele dintre comunism si socialism. Dintre democratie (unde protectia sociala nu doar ca nu e ignorata, ci este in prim plan) si totalitarism (unde protectia sociala este doar un pretext). Uitati-va la atmosfera generala din tara, la preturi, la calitatea serviciilor, la tot. O tara tinuta efectiv in intuneric.

Retineti, romanul Cainii din Riga este scris in 1992, actiunea petrecandu-se in 91. Noi, romanii, o privim cu alti ochi. E drept, nu doar partea geografica difera, granita maritima dintre Suedia si Letonia, ci si apartenenta la URSS. Letonia nu era stat comunist independent, cu guvern pro-sovietic, ci era parte integranta a URSS. Altfel, diferentele de atmosfera nu cred sa fi fost mari.

Recomand Cainii din Riga, o continuare frumoasa, fireasca, consistenta a romanului Ucigasi fara chip. O carte care ma face sa-mi doresc sa citesc si urmatoarele volume ale seriei.

Cainii din Riga au venit de la Cartepedia 🙂