Caleasca aurita este volumul memorialistic semnat de omul de teatru Mihai Malaimare. Perioada pe care autorul o reda este cea a propriei studentii, adica 1969-1973.

Acum, trebuie sa spun cele 3 motive pentru care imi e greu sa spun foarte multe despre aceasta carte:

  1. Fiind carte de memorii, imi este greu sa ma pronunt in privinta lor. Mie imi suna ciudat sintagma: “nu mi-au placut amintirile lui X”. Cum adica “nu mi-au placut”? Asta a trait acel om, e viata lui, chiar trebuie sa PLACA unuia sau altuia viata unui om? Din acest motiv, ma simt ciudat sa imi exprim vreo opinie despre aceasta carte in particular si despre autobiografii in general.
  2. Nu am terminat actoria, asa ca nu stiu cum e studentia la actorie, evident diferita de studentia la oricare alta facultate.
  3. Nu am trait nici acei ani, asa ca nu pot judeca nici din aceasta perspectiva. Daca peste ani voi citi o carte asemanatoare, despre o studentie din perioada 2005-2008, eventual pana-n 2012 (cand am terminat a doua facultate), poate as gandi si as simti altfel.

Din acest motiv, aceasta carte mi-a fost utila din 5 motive principale:

  1. Pentru a descoperi un om dintr-o perspectiva usor diferita. Eu l-am cunoscut pe Mihai Malaimare ca actor, l-am cunoscut ca regizor (vazand spectacolele sale), l-am cunoscut ca director de teatru (am fost de atatea ori la teatru CLADIT de domnisa sa), mi-a ramas in minte, printre altele, pentru VOCEA sa (la Teatrul Masca, la finalul fiecarei reprezentatii, se aude vocea dumnealui, care ne spune ca spectatorii Teatrului Masca sunt prietenii Teatrului Masca), asa ca acum nu am facut altceva decat sa intregesc tabloul.
  2. Pentru a cunoaste mai bine o perioada de timp, este un fel de istorie sociala, istorie orala.
  3. Pentru a cunoaste mai bine viata de actor, meserie cu care am tangente din ce in ce mai multe.
  4. Autobiografiile ma pasioneaza din ce in ce mai mult. Fiecare autobiografie imi intregeste tabloul acesui subgen literar. Daca vreodata m-ar intreba cineva despre ce sa faca o cercetare in domeniul literaturii, fie ea licenta, dizertatie, doctorat ori simplu articol stiintific, i-as zice fara sa clipesc: autobiografiile. Ma fascineaza, ma pasioneaza, vreau sa citesc din ce in ce mai multe. Din cat mai multe domenii. De altfel, am impresia ca judec mai obiectiv o autobiografie atunci cand domeniul autorului imi este strain. Cand este un fotbalist, tind sa judec cartea dupa criterii fotbalistice: ce fel de fotbalist era, la ce echipe a jucat, ce a facut pe terenul de sport …
  5. Nu in ultimul rand, am vrut sa vad cat de diferita a fost perioada aceea a domnului Malaimare de perioada mea echivalenta: adica sfarsitul liceului si inceputul facultatii. Eram cu adevarat curios.

Stiu ca introducerea, contextualizarea, a fost mare, dar din punctul meu de vedere, a fost absolut necesara. Caci eu despre Caleasca aurita, in sine, am de spus, de subliniat, fix 10 chestiuni:

  1. Pentru ca va ziceam mai sus cat de mult imi place vocea lui Mihai Malaimare, deseori incercam sa-mi imaginez cum acele intamplari ar fi povestite de el prin viu grai. Ar suna superb.
  2. Rar mi-a fost dat sa vad o apreciere mai mare pentru facultate precum la Mihai Malaimare. Si, culmea, intuitiv as zice ca absolventii facultatilor vocationale datoreaza mult mai putin institutiei absolvite, ca acolo este vorba intai si intai de talent. Nu-mi dau seama daca ipoteza initiala era gresita ori daca domnul Malaimare este o exceptie.
  3. O intamplare interesanta din liceu, nu din facultate: Mihai Malaimare a avut un profesor de psihologie care l-a descurajat, care i-a spus ca n-o sa intre la actorie. Dupa ce a aflat ca a intrat la actorie, s-a intors cu trenul in orasul natal Botosani si, in inima noptii, a inceput sa strige in fata liceului, “reprosandu-i” profesorului acel “pronostic”. A aflat ulterior ca acel profesor murise cu cateva zile inainte. Nu v-as fi povestit toate astea, sunt convins ca intamplare nu este deloc reprezentativa pentru personalitatea sa, daca nu as fi simtit si eu sa fac acest lucru in multe randuri. Cu totii am avut profesori care nu ne-au placut, profesori cu caractere urate, profesori pe care realmente i-am dispretuit. Unii nu recunosc asta, altii pur si simplu si-au sters din memorie aceste lucruri. La mine nu s-au intamplat aceste lucruri. Cumva, cinic vorbind, cred ca as fi avut si eu nevoie de o astfel de intamplare pentru a-mi trece cheful de dispretuit profesori antipatici. Sunt convins ca intamplarea l-a marcat si l-a influentat foarte mult. In bine, evident. Altfel nu ar fi scris-o in carte, caci in mod cert nu este un lucru cu care sa te mandresti.
  4. Mi-a placut modul in care este scrisa: este cronologic structurata, nu este deloc haotica (multi au tendinta sa isi amestece amintirile, sa deschida zeci de paranteze, pe care sa uite sa le inchida), este scrisa intr-un stil placut, aproape oral, este in multe momente amuzanta si, in acelasi timp, este foarte matura. Autorul nu doreste sa se razbune pe nimeni, nu poarta pica nimanui, nu vrea sa se razbune. Isi povesteste viata pentru ca altii sa invete ceva. Si pentru ca, probabil, a simtit ca acele lucruri trebuie sa ramana scrise.
  5. Pentru ca va ziceam de autobiografii, aici autorul se opreste asupra perioadei facultatii, o considera esentiala, fundamentala. Are referiri si la Revolutie, si la experienta TNB, dar nimic pe larg. Dupa ce am terminat de citit cartea, mi-am amintit de filmul I am Zlatan vazut la TIFF 2022. Acolo totul se opreste la transferul la Ajax, vedem chinurile DEVENIRII. E drept, in acel caz m-am enervat, caci filmul era ecranizarea unei carti, care carte continua. In acest caz, al cartii Caleasa aurita, alegerea a fost a autorului. A considerat ca doar amintirile din facultate sunt importante, relevante.
  6. Mi-a placut mult metafora din titlu, Caleasca aurita. Cati dintre noi considera facultatea ca fiind o caleasca aurita? Eu, unul, n-am vazut-o niciodata asa, desi recunosc ca-n ultima vreme am inceput sa privesc cu alti ochi acea perioada.
  7. In final, raman 4 intrebari importante. Aici o pun pe prima: Domnul Malaimare a facut o a doua facultate, regia de teatru (in 1984); oare cum ar arata o carte despre experienta celei de-a doua facultati? Oare a doua facultate, tot in cadrul IATC (acum UNATC), nu poate fi considerata si ea o Caleasca aurita?
  8. Unul dintre of-urile sale este faptul ca nu a jucat mai mult in filme, ca nu a primit niciodata un rol principal. Eu ma intreb de ce nu a incercat niciodata sa produca si sa regizeze vreun film. Oare regia de film este atat de diferita de cea de teatru? Evident, nu insinuez ca ar trebui sa preia modelul Sergiu Nicolaescu si sa-si dea rolul principal. Departe de mine gandul acesta.
  9. Pentru ca tot am amintit mai sus despre ecranizarea autobiografiei lui Zlatan, oare cum ar arata ecranizarea cartii Caleasca aurita? Oare cine ar trebui sa joace rolul tanarului student Mihai Malaimare?
  10. Nu in ultimul rand, ma intreb cati dintre cei care NU l-au vazut pe Mihai Malaimare pe scena, care nu au fost niciodata la Teatrul Masca, vor cumpara aceasta carte? Cati fani ai autobiografiilor vor dori sa citeasca autobiografia unei persoane pe care o cunosc vag? Evident ca la aceasta intrebare nu voi primi niciodata raspunsul, insa curiozitatea mea ramane.

Eu va recomand autobiografia Caleasca aurita, de Mihai Malaimare. Sper, totusi, ca nu v-am plictisit cu un articol atat de lung. Daca am facut-o, am totusi o veste buna: cartea nu este deloc plictisitoare. Si nu are atatea cifre, cum am eu in articol.

Caleasca aurita a aparut la Editura RAO, putand fi comandata SI de pe Elefant, Libris, Carturesti, Cartepedia, Libraria Delfin si eMAG.

ps: Poza de cover este facuta la Bookfest 2022, adica locul de unde am luat volumul autobiografic Caleasca Aurita.