Candidatul Kremlinului incheie apoteotic o serie care a inceput extrem de bine, care a continuat in forta si care NU AVEA VOIE sa dezamageasca la final. Pur si simplu, autorul Jason Matthews nu avea voie s-o dea in bara, serviciile secrete, atat cele rusesti, cat si cele americane, l-ar fi pedepsit pentru acest lucru.
Candidatul Kremlinului este o carte unde personajul principal este … Putin. Daca-n prima carte, Vrabia Rosie, este complet absent, iar in a doua, Palatul tradarilor, este doar personaj secundar (ce termen misto au americanii: supporting actor; mi se pare un termen mai sugestiv decat expresia romaneasca echivalenta), in aceasta a treia parte el are rolul principal. Nu doar ca exista in poveste, dar el face si desface lucrurile, in jurul lui se intampla cam totul, atat de bine, cat si de rau.
Candidatul Kremlinului este despre modul in care rusii vor sa-si impuna un spion in fruntea CIA, modul in care un candidat preferat de Kremlin mai are putin si ajunge in frunte spionajului american. Nu va zic cum se petrece asta, nu va spun nici cum incearca americanii sa previna asta, nu va zic nici cum se termina totul, va spun doar ca aceasta este intriga PRINCIPALA a povestii. Acum, fie vorba-ntre noi, daca rusii ar fi avut seful CIA ar fi fost un fel de echilibru, pentru ca dupa cum stiti din precedenta carte, omul americanilor, Domininka, ajunsese in frunta spionajului extern rusesc.
Candidatul Kremlinului nu este despre democratie si corectitudinea politica, as zice chiar dimpotriva. De fapt, veti vedea ca Rusia reuseste sa-si impinga-n fata candidatul tocmai prin folosirea unor mijloace democratice. Democratia inseamna multe hibe de care alte puteri pot beneficia. Si tot legat de democratie si corectitudine politica, un guvern progresist, liberal, pacifist, poate compromite, prin declaratii demagogice, electorale, populiste, o intreaga retea de agenti.
Candidatul Kremlinului este, totodata, o carte anti-Hollywood-iana, caci multe personaje importante, dragi unor cititori, au parte de un sfarsit tragic. Poate din acest motiv a fost ecranizata doar prima parte, una totul se termina roz si frumos (roz, rosu, hai ca nu-s culori chiar departate). Aceasta a treia parte, in cazul in care ar fi ecranizata, ar trebui sa aiba alt final.
Candidatul Kremlinului, insa, este o carte ce nu poate fi citita individual. Este firesc, sunt atatea personaje, atatea intamplari, inca cu greu vei intelege actiunile lor fara sa fi citit precedentele 2 carti.
Candidatul Kremlinului are o chestie pe care simt nevoia s-o spun (poate trebuia s-o zic deja in articolele precedente): personajul principal Dominika are o calitate unica de a vedea in jurul capului fiecarui om cu care interactioneaza un halou, o aura, de o anumita culoare. Ea stie despre fiecare cum este, cand minte, cand este excitat, cand este dornic de a face rau si cand este speriat. Nu va zic mai multe despre ea, o veti descoperi singuri, va intreb, insa, daca ati cunoscut vreodata pe cineva cu o astfel de calitate. Eu chiar m-am intrebat daca exista pe bune aceasta calitate sinestezica. Chiar as vrea sa cunosc o astfel de persoana. Sunt curios ce ar zice despre mine, ce culori vede la mine. Ma rog, eu sunt oricum o persoana expresiva, care se exteriorizeaza usor, nu sunt deloc o persoana greu de citit.
Candidatul Kremlinului are, cum deja v-ati obisnuit de la precedentele volume, cate o reteta la finalul fiecarui capitol. Pentru ca la un moment dat apare si o vrabie romanca, Ioana (vedeti exact ce-i cu ea), la finalul unuia dintre capitole avem si o reteta romaneasca. Nu va zic exact ce reteta, o veti descoperi singuri.
Candidatul Kremlinului a aparut la Editura Meteor Press si poate fi comandata SI de pe LIBRARUL.RO.
Pe mine m-a enervat teribil volumul acesta, nu neapărat pentru că nu are acel final hollywoodian la care, sincer, mă așteptam. Ci pentru că mă enervează Putin 😆
Poti spune de ce? Ce are gresit acest volum?
Pfff. De unde să încep. Mi s-a părut mult prea formulaic. 1. Uciderea unui personaj apropiat eroului, simpatic publicului (mie îmi era) e o chestie care mi se pare că se repetă în filme, seriale, cărți. 2. Finalul nu e cel romantic, dar cumva l-am prevăzut. Inițial când am citit cartea am fost un pic debusolată, dar analizând apoi la rece, am realizat că devenise evident. 3. Scene de sex cu Putin = scârbos.