O minciuna perfecta este una dintre acele carti care te rascoleste complet pe tot parcursul lecturii. Te trece prin toate starile, te pune pe ganduri, te socheaza in multe randuri si, cel mai important, nu are happy-end. Partea si mai trista as zice eu este ca cel mai misto personaj, cel care de fapt ma interesa cel mai mult, un vanzator de carti rare (subiectul in sine mi-a adus aminte de romanul lui Grisham – Negustorul de manuscrise).
O minciuna perfecta o are in prim-plan pe Alice, pe care o intalnim in ambele planuri temporale ale cartii: in trecut (ATUNCI), ea este fiica unei mame alcoolice, fata care dupa moartea mamei sale naturale isi gaseste alinarea in bratele tatalui ei vitreg; in prezent (ACUM), ea este mama vitrega a lui Harry Ackerson (fiul victimei, Bill, librarul, cel care detinea o librarie de carti rare). Singura legatura intre cele 2 planuri, intre prezent si trecut, este Alice. Este inca din start evident ca la ea se afla cheia dezlegarii intregului mister.
Pentru ca lucrurile sa fie si mai complicate (daca ar fi fost simple nu ar fi avut niciun farmec lectura cartii), Harry cunoaste la inmormantarea tatalui sau o alta tipa, una care parea ca nu avea ce sa caute acolo. In afara de acest lucru, grijile lui Harry se indreptau si catre Alice, caci vizavi de ea avea 2 sentimente complet contradictorii: pe de-o parte ceva din el il facea sa nu aiba incredere in ea, insa pe de alta parte era atras fizic de ea. Continue reading
