Viata e frumoasa, DAR merita citita!

Category: Sarah Pearse

Refugiul (Elin Warner #2) – Sarah Pearse

Refugiul este al doilea volum care o are in prim-plan pe detectiva Elin Warner, primul fiind Sanatoriul. Pentru mine, Refugiul a fost ULTIMA carte citita in 2023, carte pe care am terminat-o fix pe 31 decembrie. In loc sa ma gandesc la Revelion si la alte pregatiri, eu erau setat ca trebuie sa o termin. Nu puteam pur si simplu s-o las neterminata.

Povestea din Refugiul este aparent simpla: un “wellness retreat” (termenul apare pe ultima coperta a cartii, nu-mi place, dar mi se pare cel mai nimerit!) se deschide pe o insula de pe coasta engleza, promitand un sejur de vis. Insula este cunoscuta drept “Reaper’s Rock”, devenind celebra din cauza trecutului ei intunecat: niste sinucideri mai vechi si, ceva de data mai recenta, terenul unui criminal in serie. Cel acuzat de acele crime este inca in inchisoare, insa condamnarea sa avea niscaiva lacune. Oricum, locul este considerat a fi blestemat. Si stiti cum este cu blestemele: uneori ele sunt adevarate, alteori de blesteme profita unii oameni, care vor sa scape de faptele lor. Care cred ca blestemele ii vor salva. Va trebui sa descoperiti singuri unde se incadreaza povestea din aceasta carte.

Problemele apar atunci cand incep sa apara cadavrele. Primul este gasit sub pavilionul de yoga. Aparent, pare un accident tragic. Insa detectiva trimisa la fata locului, Elin Warner, are un instinct care-i spune altceva. Prima problema este ca acea victima nu se afla pe lista de oaspeti. Nu trebuia sa fie acolo. Continue reading

Sanatoriul (Elin Warner #1) – Sarah Pearse

Sanatoriul este romanul de debut al autoarei britanice Sarah Pearse, insa nu asta m-a frapat dinainte sa termin de citit romanul. Ca sa intelegeti un pic contextul, caci la mine contextualizarea este deseori esentiala, lectura cartii a durat cam 2 zile, timp in care am si cautat cate ceva despre autoare.

Trei lucruri m-au mirat, m-au frapat, in legatura cu ea:

  1. Nu am gasit nicaieri varsta ei exacta, pare un secret adanc ingropat (sau poate n-am cautat eu foarte bine), insa m-a socat de-a dreptul figura ei INOCENTA si frumoasa. Partea cu inocenta ma frapeaza, ma pune pe ganduri: daca as vedea pe strada o astfel de tipa cu siguranta nu m-as gandi ca este scriitoare. Iar daca as afla ca scrie romane cu siguranta nu as ghici in veci ca scrie thrillere. Stiu, trebuie sa mai lucrez la partea cu preconceptiile, cu cliseele, insa am simtit nevoia sa va spun si voua asta.
  2. Partea a doua e si mai interesanta: o autoare britanica isi plaseaza actiunea in Alpii elvetieni. Am aflat, insa, ca s-a mutat in orasul Crans-Montana, ca-i place sa viziteze cladiri abandonate si ca a citit la un moment un articol in presa despre sanatoriile din acea zona, lucru care a inspirat-o pentru a scrie acest roman. De ce zic ca e important faptul ca ea NU este elvetiana? Pai, din punctul meu de vedere, vocea ei este exact ceea ce este in realitate: o persoana care cunoaste zona, care a mai fost acolo, dar care nu este autohtona, are acea doza de obiectivitate care te face sa crezi ca este o voce exterioara. Exact ce este ea in realitate: o britanica mutata in Elvetia.
  3. Sanatoriul este romanul de debut si nu mi s-a parut nicio secunda ca este scris de o debutanta, de cineva care doar aspira la statutul de scriitor. Este o scriitura matura, cu un suspans bine dozat si cu foarte-foarte multe twisturi.

Continue reading

© 2024 CitestE-MI-L

Theme by Anders NorenUp ↑