Sanatoriul este romanul de debut al autoarei britanice Sarah Pearse, insa nu asta m-a frapat dinainte sa termin de citit romanul. Ca sa intelegeti un pic contextul, caci la mine contextualizarea este deseori esentiala, lectura cartii a durat cam 2 zile, timp in care am si cautat cate ceva despre autoare.
Trei lucruri m-au mirat, m-au frapat, in legatura cu ea:
- Nu am gasit nicaieri varsta ei exacta, pare un secret adanc ingropat (sau poate n-am cautat eu foarte bine), insa m-a socat de-a dreptul figura ei INOCENTA si frumoasa. Partea cu inocenta ma frapeaza, ma pune pe ganduri: daca as vedea pe strada o astfel de tipa cu siguranta nu m-as gandi ca este scriitoare. Iar daca as afla ca scrie romane cu siguranta nu as ghici in veci ca scrie thrillere. Stiu, trebuie sa mai lucrez la partea cu preconceptiile, cu cliseele, insa am simtit nevoia sa va spun si voua asta.
- Partea a doua e si mai interesanta: o autoare britanica isi plaseaza actiunea in Alpii elvetieni. Am aflat, insa, ca s-a mutat in orasul Crans-Montana, ca-i place sa viziteze cladiri abandonate si ca a citit la un moment un articol in presa despre sanatoriile din acea zona, lucru care a inspirat-o pentru a scrie acest roman. De ce zic ca e important faptul ca ea NU este elvetiana? Pai, din punctul meu de vedere, vocea ei este exact ceea ce este in realitate: o persoana care cunoaste zona, care a mai fost acolo, dar care nu este autohtona, are acea doza de obiectivitate care te face sa crezi ca este o voce exterioara. Exact ce este ea in realitate: o britanica mutata in Elvetia.
- Sanatoriul este romanul de debut si nu mi s-a parut nicio secunda ca este scris de o debutanta, de cineva care doar aspira la statutul de scriitor. Este o scriitura matura, cu un suspans bine dozat si cu foarte-foarte multe twisturi.
