O familie moderna ne spunea povestea unui regizor ratat, unul dintre multii astfel de regizori coreeni, nevoit sa se intoarca in casa mamei sale la peste 40 de ani. Acolo se reintalneste cu fratele sau mai mare, de 52 de ani, si cu sora aflata la al doilea divort, sora care venise impreuna cu fiica ei adolescenta. Toti 5 trebuiau sa locuiasca intr-un apartament micut, de 3 camere.
Personajul principal, regizorul, este si naratorul povestii. Acesta scosese un film de debut (unde fusese si scenarist) care se dovedise a fi un esec, motiv pentru care producatorii il ocoleau. Cazuse in patima alcoolului, nereusind sa se mentina pe linia de plutire nici din punct de vedere financiar. Ultima lui solutie, sinuciderea, fusese impiedicata accidental de telefonul primit de la mama sa, care-l invitase la ea acasa, la masa de pranz. Cum este intalnirea cu familia lui, cum este sa stea cu fratii de 40 si 50 de ani in casa mamei pensionare, ce secrete de familie ascundeau cu totii si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri. De fapt, fara sa fac spoiler, spun ca finalul este unul deschis, nefiind nici unul foarte fericit. Ma rog, nu este Hollywood, deci nici nu ma asteptam la vreun final fericit.
Ar trebui sa spun acum, ca roman si mai ales ca absolvent de sociologie, cat de apropiata este familia acestui regizor coreean de familia romaneasca. Doar ca, vedeti voi, despre cultura coreeana, literatura ori cinematografia acestei tari cunosc foarte putine. De asemenea, cunosc foarte putine despre regizorii romani, in special cei tineri, nu stiu daca asa stau lucrurile, daca si-n Romania un prim debut esuat te afecteaza, te doboara de-a dreptul. Continue reading
