Viata e frumoasa, DAR merita citita!

Category: Sidonia Dragusanu

Doamna cu ochelari negri – Sidonia Dragusanu

Doamna cu ochelari negri este o carte de proza scurta, aparuta in anul 1974, la 3 ani dupa moartea autoarei. Mentiunea aceasta este importanta din 3 motive: era comunism, insa o perioada mai relaxata din perspectiva cenzurii; totodata, fiind vorba despre o publicare post-mortem, nu s-a umblat la text, de obicei spuneai autorului sa modifice, fiind vorba de un autor deja decedat se mergea pe textul original.

Acum, ca-n cazul majoritatii cartilor de proza scurta, titlul compilatiei este titlul unei povestiri. In mod evident, se alege fie titlul cel mai spectaculos, fie titlul celei mai reprezentative povestiri. Daca se poate sa fie ambele lucruri bifate, cu atat mai bine. Ceea ce, din punctul meu de vedere, se intampla in acest caz.

Doamna cu ochelari negri este ULTIMA dintre nuvele, practic cititorul este invitat sa savureze partea cea mai buna la final. Culinar vorbind, ar fi un fel de desert, desi in mod evident vor exista cititori care vor incepe cu aceasta nuvela, ordinea lor nefiind deloc batuta in cuie (asa cum, din punct de vedere culinar, exista oameni care isi incep masa cu desertul). Continue reading

Una din noi e de prisos – Sidonia Dragusanu

Una din noi e de prisos este al doilea roman scris de Sidonia Dragusanu, debutul sau fiind Intr-o gara mica. Pentru mine, este a treia carte de-a ei pe care o citesc, caci am citit Jurnalul Aurorei Serafim inaintea acestui volum epistolar, Una din noi e de prisos.

Una din noi e de prisos este, asa cum spuneam in primul paragraf, un roman epistolar, format din scrisorile pe care Aurora si Catrinel si le trimit una alteia pe parcursul mai multor ani. De fapt, in afara de prima si ultima scrisoare, inceputul si sfarsitul fiind cumva identice, avem doar scrisorile Aurorei catre Catrinel.

Acum, e clar ca eu nu sunt in publicul tinta al romanului, ca el se adreseaza cu precadere femeilor, drept urmare ce voi spune in continuare trebuie luat sub aceasta rezerva. In al doilea rand, tot ca o contextualizare absolut necesara, trebuie sa aveti in vedere perioada in care a fost scrisa cartea, anul exact fiind 1946. Continue reading

Intr-o gara mica – Sidonia Dragusanu

Romanul Intr-o gara mica mi-a adus aminte, intai si intai, de ce imi place mie sa merg cu trenul. Din pacate, insa, nu am fructificat pe de-a-ntregul nicio prietenie facuta in tren. Cu siguranta tehnica moderna, laptop, telefon, tableta, nu ajuta. Ma face sa ma izolez, sa nu relationez, socializez prea mult cu cei din jurul meu. E drept, gratuitatea acordata studentilor m-a facut, deloc paradoxal, sa-mi placa mai mult un drum, fie el si lung, cu trenul: a scazut enorm media de varst a calatorilor.

Romanul Intr-o gara mica mi-a adus aminte de liceu. Mi-am imaginat, totodata, cum ar fi fost ca eu sa fac liceu in perioada interbelica. Pe langa un context economic cu totul schimbat, lucrul care m-ar fi afectat pe mine cel mai mult. Ma rog, nu stiu cat m-ar fi afectat. Habar n-am cat de mult. E o chestiune pe care pur si simplu nu mi-o pot imagina: cum ar fi fost sa am colegi doar baieti. Daca veti intreba persoane mai in varsta, eventual de peste 80 de ani, s-ar putea sa va spuna ca pe vremuri, cand nu erau clase si licee mixte, elevii stateau cu gandul la carte. Ca prezenta sexului opus disturba activitatile intelectuale. Continue reading

Jurnalul Aurorei Serafim – Sidonia Dragusanu

Jurnalul Aurorei Serafim poate fi privit(a) dintr-o tripla perspectiva,  din trei unghiuri total diferite.

Pana sa vi le spun, trebuie sa va zic, pe scurt, despre ce-i vorba: Aurora Serafim este educatoare in anii 50, la inceputul perioadei comuniste. Ajunge sa fie singura, dupa ce sotul ei o paraseste brusc. Nu avea copii, dar avea grija de copii. De copiii altora. Dintre prietenele ei, pastreaza legatura doar cu Lavinia, o persoana cum nu se poate mai diferita. Dar poate tocmai aceasta discrepanta le-a facut sa ramana prietene. Continue reading

© 2025 CitestE-MI-L

Theme by Anders NorenUp ↑