De ce iubim fotbalul este o intrebare la care multi refuza sa raspunda. Multi, foarte multi, nu vor sa se gandeasca la un posibil raspuns. Cei care-l iubesc, iau acest lucru ca pe ceva firesc, baga celebrul dicton latin cu gusturile care nu se discuta si incheie problema. Discutia se termina inainte sa inceapa. Ceilalti, cei care nu inteleg fotbalul, refuza sa accepte ca altii gandesc ca ei, declara sus si tare ca nu pricep cum de acest sport, aparent simplist, atrage, te declara pe tine, ca microbist, un inapoiat, si incheie si ei discutia.

Eu mi-am pus deseori aceasta intrebare. Cu fiecare meci pe care-l urmaresc. Cu fiecare campionat mondial pe care-l privesc. Altfel, precizare importanta: am din ce in ce mai putin timp la dispozitie sa vad fotbal, din competitia interna vad maximum 10 meciuri, adunate, intr-un sezon (adunate insemnand ca pot vedea acum o repriza, acum 10 minute, acum alte 15), din alte campioante vad doar derbiurile, de campioante exotice, tip Argentina, Brazilia, Copa Libertadores ori Turcia e clar ca nu mai e timp, insa mi-am propus, ca un soi de obligatie pentru sufletul meu microbist, sa nu ratez niciun campionat mondial sau european. Continue reading