January 15

Ana Morosanu: Eminescu si organele sfaramate

Încă de când am intrat la școală am fost introdusă în lumea poeziilor lui Mihai Eminescu, iar pe durata tuturor anilor școlari între mine și el a fost o relație de love-hate. Îmi plăceau poeziile lui, dar jur că uram când trebuia să le comentez. Simțeam că nu mă ajutau cu absolut nimic comentariile, că nu îmi vor folosi informațiile deloc pe viitor. În plus, de unde să știu eu le ce se gândea autorul atunci când le-a scris? Nu pot să mă întorc în timp, nu pot să vorbesc cu spiritul lui, nu mai bine o lăsăm așa? De ce nu lăsăm poezia pur și simplu să curgă, iar noi să ne spunem doar propriile idei despre ea, fără să stabilim o singură interpretare ca fiind adevărată? De ce? Continue reading

January 15

Constantin Tarnoveanu: Cum l-am cunoscut pe Eminescu

N-am fost niciodată nici măcar departe de a fi cel mai mare fan al lui Eminescu. Mi-a plăcut să-i învăț operele în școala generală însă în liceu, când auzeam de operele lui reacția mea era: „Cine dracu’ l-a pus și pe ăsta să scrie?”. Cu toate astea l-am respectat și i-am respectat munca fiind conștient de geniul de care a dat dovadă în vremea lui.

Cel mai mult mi-a plăcut poezia lui. Și nu pentru c-aș fi un mare devorator de poezie ci pentru că în copilărie învațasem câteva cântecele făcute pe versurile lui. La serbările școlare aveam un mare succes datorită vocii mele foarte mișto (vorbesc de perioada pre-fumător) în combinație cu “Mai am un singur dor” sau “Pe lângă plopii fără soț”. Nici nu vreau să vă spun de câte ori Eminescu și vocea mea m-au salvat de la corijență la limba română la sfârșitul primului semestru. (Bine, nu pentru că eram prost bâtă riscam corijența ci pentru simplul fapt că în tot gimnaziul nu știu dacă mi-am făcut tema acasă de 10 ori).  Continue reading

January 15

Catalina Bianca: Scrisoare prin timp

Nu e tocmai cea mai potrivită vreme de scris. E ploaie, frig, oboseala își cam spune cuvântul în ultima vreme și contrar așteptărilor, are un vocabular extrem de bogat. Totuși, toată lumea știe că felul în care îmi pun amprenta asupra zilelor de naștere e prin scris. De aceea, îți scriu și ție astăzi. Îmi cer scuze că vorbesc la per tu, dar te cunosc din copilărie și o să fii mereu în viața mea, a copiilor mei, strănepoților lor… Chiar înțeleg de ce toți cei care scriu devin nemuritori. Unii spun că scrisul e ca o mașină a timpului, dar nu îi cred pentru că asta ar însemna ca scrisoarea mea să ajungă la tine. Mă bucur totuși că tu vei ajunge prin ea la toți cei care o vor citi. Continue reading

January 15

Rares Butnaru: Eminescu si Caragiale – de la prietenie la ura profunda

Mihai Eminescu (Mihail Eminovici)  se naste in orasul Botosani, Judetul Botosani, la 15 ianuarie 1850, fiind al saptelea copil dintre cei unsprezece ai Ralucai si a lui Gheorghe Eminovici. A fost poet, prozator si jurnalist roman, socotit ca cea mai importanta voce poetica din literatura romana.

Ion Luca Caragiale se naste in Haimanale (Astazi localitatea ii poarta numele), Judetul Prahova, la 1 februarie 1852, fiind primul copil al lui Luca Stefan Caragiale si al Ecaterinei Chiriac Karaboas. A fost dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman, socotit ca cel mai mare dramaturg roman. Continue reading

January 15

Veronica Glodeanu – Poezii pentru Eminescu

Lui Eminescu
Bădie Mihai,
Cu degetele obosite
mângâie-mi pleoapele
ca-n visul meu de iubire…
Cheamă din răsărituri de legendă
inelul făcător de minuni
și mă preschimbă-n
floare albastră.

Continue reading

January 15

Raluca Filimon: Mihai Eminescu – clasicul genial al literaturii romane

Nașterea poetului național al românilor marchează și Ziua Culturii Naționale. Anul acesta se sărbătoresc 168 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. O zi semnificativă, pentru cultura românească. Eminescu a rămas în memoria noastră Luceafărul poeziei românești și nu a fost la fel de lăudat așa cum este acum, fiind criticat de către detractorii acestuia. Continue reading

January 15

Stefania Costache: Ce a făcut Eminescu ăsta pentru mine?

Înainte să învăț să citesc, deși am învățat destul de devreme, în timp ce mă cățăram pe mobilă, am făcut pentru prima oară cunoștință cu acest nume.

Aveam 4 ani și în acea zi mă suisem pe bibliotecă, convinsă fiind că pot zbura până pe covor. Ca să ajung sus de tot, m-am agățat de cărți, dar cele mai multe dintre ele, în loc să mă sprijine, mai rău mă încurcau. Pe raftul 3 am dat de o carte groasă și copertată care nu s-a clintit când am pus mâna pe ea. Am ajuns sus și apoi am zburat. M-am lovit ce-i drept la aterizare dar până atunci am zburat. A venit tata repede în cameră că aterizarea fusese și zgomotoasă 🙂 Continue reading

January 15

Oana Bonu: Trei momente in care Eminescu mi-a marcat existenta

Nu prea mai citesc poezie. Ultima oara in care am citit intr-adevar un volum intreg de poezii a fost anul trecut, timp in care m-am luptat mult cu mine insami pentru a reusi acest lucru. Am citit un volum al lui Adrian Paunescu – „Iubiti-va pe tunuri”, insa nu pot sa spun ca m-a impresionat cu adevarat, ca simt ca am ramas cu ceva de pe urma lui. Continue reading

January 15

Florina Cordos: România lui Eminescu vs. România post-comunistă

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc. Continue reading