Dupa ce am citit cartea precedenta, Inainte sa adorm, avand o dubioasa senzatie pe parcursul intregii lecturi (o senzatie de deja-vu, care in Oltenia poarta numele de “senzatia de DEJA-FU), am inceput Caterina, o carte ce se bazeaza pe un … blestem. De la dubios intr-un mod benign am ajuns la ceva de-a dreptul infricosator. Si pentru ca tot vorbeam de expresia olteneasca DEJA-FU, trebuie sa va spun ca potrivirea este aproape perfecta: actiunea se petrece intr-un judet al … Olteniei! Sau, ma rog, o potrivire SIMPLA si PERFECTA….

Acum, pentru ca vorbim de Corinne Rakoczy, cea care a debutat cu romanul Jupanul, trebuie sa va zic si asemanarea cu acea poveste de debut: daca in Jupanul aveam intamplari care se petreceau pe parcursul a 50 de ani (instaurarea comunismului si caderea acestuia fiind punctele cheie), in Caterina avem intamplari ce se desfasoara pe parcursul a peste 100 de ani. Caterina isi incheie socotelile cu viata aruncand un blestem dur asupra celor 2 familii, blestem care urmeaza a fi rupt doar de o dragoste sincera. Tanara Caterina fusese parasita de logodnicul ei, iar ca razbunarea, exact in ziua nuntii acestuia hotaraste sa se sinucida, luand impreuna cu ea un blestem crunt, care se abate cateva generatii bune asupra familiilor celor doi.

Din pacate sau din fericire, cartea aceasta poate fi privita din 2 unghiuri diferite, insa deloc contrare.

Primul unghi, unul hai sa-i zicem ezoteric, este, cel putin la prima vedere, cel corect. Fiind vorba despre un blestem care se abate asupra mai multor generatii, trebuie sa luam in serios acest lucru. Bineinteles ca multi vor nega orice apropiere de acest domeniu, nu cred in superstitii, nu cred in blesteme, drept urmare putini vor recunoaste ca privesc povestea din acest unghi.

Al doilea unghi este, insa, cel hai sa-i spunem exclusiv literar. Cartea poate fi citita ca un autentic fantasy: poti accepta faptul ca acel lucru este imposibil, la fel cum e imposibil sa faci cu bagheta ce face Harry Potter. Iar daca din primul unghi, prima perspectiva, lucrurile erau interesante, te puneau pe ganduri, din a doua perspectiva, cea de fantasy, lucrurile devin cu adevarat fascinante.

Vazusem undeva o zicere ,misto legata de fantasy-uri: un fantasy misto nu este cel care inventeaza de la A la Z o lume nou (si chiar o limba noua), ci este cel care iti poveste ceva din aceasta lume, adaugand doar un mic condiment fantasy. De fapt, as completa eu, este acel fantasy care iti arata cat de diferita ar fi lumea noastra daca am accepta macar 0.1% magie. Fascinanta, de poveste, dar totodata periculoasa.

Din care unghi am citit eu povestea? Care este unghiul care mi se potriveste mie? Pai, culmea, ambele. Inca de cand am citit sinopsisul am vrut sa iau povestea asta ca pe un fantasy, sa accept acel blestem ca pe un fapt magic, care nu se poate intampla, insa treptat povestea m-a acaparat atat de mult, a devenit atat de realista, incat am ajuns sa accept acel fapt, acel blestem, ca fiind posibil, credibil.

La finalul lecturii, am inceput sa-mi pun intrebari legate de trecutul familiei mele. Noi, la scoala, invatam istorie, invatam ce au facut inaintasii nostri, invatam faptele lor de vitejie, dar nimeni, profesor, invatator sau educator, nu ne indeamna sa ne studiem trecutul familiei. Nimeni nu ne spune ca multe lucruri ar putea fi explicate prin aceasta istorie a familiei. Ori poate pur si simplu afland trecutul propriei familiei te-ai putut mobiliza altfel, mai bine, ai putea sa incepi sa te gandesti pe cine trebuie tu sa intreci ori, dimpotriva, sa ajungi, din orice punct de vedere ar fi vorba.

Nu stiu daca si voi veti avea aceleasi ganduri daca veti citi romanul Caterina, dar sa stiti ca e ok si daca-l priviti strict ca fantasy. De fapt, e chiar mai bine, vazand lumea in care traim si ce este in jurul meu, chiar e indicat sa ne gandim mai des la diverse fantezii. Macar mai uitam si o facem intr-un mod placut, nicidecum intr-unul care sa ne distruga.

Romanul Caterina a aparut la Editura Libris Editorial si poate fi comandat de la Libris si eMag.

PS: Articolul despre romanul Caterina a durat ceva. Am scris acum vreo 3 saptamani primele 2 paragrafe. Apoi a urmat un blank total. Black-out. Ziceti-i cum vreti. Apoi, intr-o seara de august, intr-o camera de hotel-pensiune din Brasov, dupa ce am vazut Barcelona-Bayer 2-8 si dupa ce am si scris despre acest meci, m-a lovit brusc inspiratia sa termin acest articol. Nu am modificat nimic din ce scrisesem deja, insa mi se parea ca acum cuvintele parca ies singure. Curgeau, era un fluviu pe care eu parca trebuia sa-l stavilesc. Nu mai eram unul care dorea sa traga cu forta cuvintele, ci eram parca un baraj. Explicatii n-am, deci tot in zona … magica trebuie cautat 🙂