Cetatea – Bogdan Alecu

Cetatea de Bogdan Alecu este o carte aparte. Diferita. Si, atentie, este diferita pentru fiecare dintre noi. Pentru fiecare dintre noi Cetatea va fi diferita. Va fi altfel in functie de stare, in functie de trecutul nostru, in functie de momentul lecturii.

As zice ca va fi diferita la urmatoarea lectura, dar oare chiar voi mai avea eu ragazul sa-i acord o a doua sansa? Nu ca prima si-ar fi irosit-o. Nu ca displac cartea.

Primul lucru pe care-l voi face va fi ceva atipic: voi posta in continuare sinopsisul oficial. Mi se pare elocvent si mi se pare ca eu nu as face decat sa stric, sa strivesc corola de minuni a lumii. Asadar (cu tot cu diacritice):

Cetatea este un loc simbolic, un punct nodal de trecere, de alegere între lumi posibile, dar este în același timp capsula spațio-temporală care învăluie și izolează iubirea perfectă, dar dureroasă dintre cele două personaje ale poveștii.

Cetatea este o povestire fantastică, un fel de bandă a lui Möbius pe care se înșiră gânduri și întrebări fără răspuns, răsturnări temporale și lumi posibile, suprapuneri de planuri, treziri, divinitate și zbateri între destin și liber-arbitru, toate îmbrăcând, de fapt, o poveste de dragoste, un El și o Ea în care se regăsesc, probabil, orice el sau orice ea din lumea aceasta. O poveste în care cei doi iubesc, suferă, se zbat între alegeri, discută despre destin, moarte, timp și, bineînțeles, despre iubire, desființând destinul pentru a încorona liberul-arbitru.

Este povestea fiecăruia dintre noi, o poveste a poveștilor, pe care toți o viețuim, dar puțini o trăim. Destinul, zeii, alegerea, toate sunt îndoielnice. Certitudinea morții este opusul lor strident și grotesc. Să ne străduim măcar să înțelegem, să ne eliberăm de tabuuri, să gândim liber, să încercăm altcumva, altceva, altcândva.

Acum, ca sa va spun ce a fost cetatea pentru mine, trebuie sa contextualizez. O sa fac iarasi o mega introducere si gata, concluziile urmand a le trage fiecare.

Asadar, aceasta carte mi-a atras atentia inca de la aparitie, datorita copertii. Nu stiam nimic despre ea, dar ceva invizibil ma indemna sa o comand. Sa o am. Sa fie a mea. “O mana invizibila”.

Ulterior, am vrut sa o citesc cand am fost la Sighisoara. O luasem la mine, asa cum iau de obicei 1-2-3 carti dupa mine. Daca ploua, daca am chef pur si simplu sa stau si sa citesc, daca am starea necesara sa citesc in tren. Daca, daca si iar daca.

N-am citit-o atunci, insa cumva intrase in mintea mea. O scosesem din rucsac si era acolo, sus, deasupra tuturor. Imi facea cu ochiul. Asa ca dupa 3 thrillere, Minciuni mortale, O casa mortala si Dincolo de ura,  am hotarat sa raspund chemarii Cetatii.

Rezultatul este unul surprinzator, socant: eu asociez Cetatea din romanul lui Bogdan Alecu cu … Cetatea Sighisoara. Si desi CU SIGURANTA nu la ea s-a gandit autorul, asocierea asta nu mi-o poate anula nimeni.

Ca sa fie clar pentru toata lumea: in 2023 am fost pentru a doua oara la Sighisoara. Prima oara fusesem in urma cu 5 ani (2018). Acum Cetatea Sighisoara mi s-a parut a fi diferita, cu un vibe radical schimbat. In rau.

Acum, despre ce este vorba in Cetatea lui Bogdan Alecu? Pai ar trebui sa spun ca este despre iubire, ca este un tratat filosofic despre iubire scris in cuvinte simple, pe intelesul tuturor. Problema este ca-i mult mai mult decat atat, desi asta nu e deloc o problema.

Ca orice carte de filosofie, abordeaza multe probleme, te baga in ceata, iti pune multe intrebari si nu-ti raspunde la niciuna. Te lasa in pom, ca sa ma exprim astfel.

La inceput m-a facut sa cred ca autorul este ateu convins, insa la final imi parea un conservator radical, un fel de Neamtu, Papahagi si Sorin Lavric (alti filosofi ori profesori de filosofie crestini, conservatori, zau ca nu prea cunosc!), 3 in 1, care reuseste sa comprime lucrurile complicate in cuvinte simple.

Iarasi mi-am amintit de facultatea mea antica, sociologie, nu filosofie, unde profesorii se imparteau in 2 mari categorii: cei care spuneau lucruri simple in cuvinte alese, pompoase, si cei care iti explicau lucrurile complicate, profunde, in cuvinte simple. Si unii, si altii erau profesori, erau respectati, erau buni pe ceea ce faceau. La filosofie cica erau mult mai multi cei din prima categorie. Erau majoritari. La sociologie era cumva egalitate.

Revenind la Cetatea lui Bogdan Alecu, ea ne ofera si o foarte buna filosofie despre … moarte. Cum ne raportam la ea, cum o putem amana, cat de teama ne este de ea. Din ce-mi mai amintesc eu de la cursul de filosofie de la a doua facultate, curs tinut de o profa care mi-a ramas in minte, conceptul de moarte este unul esential in filosofie. Motivul este simplu: cu totii ajungem acolo, asa ca este FOARTE important cum ne raportam la … inevitabil. Cum se raporteaza protagonistii cartii Cetatea ramane sa descoperiti singuri.

Liberul arbitru, divinitatea, providenta, destinul – oare ce sunt toate astea? Pot fi ele explicate in cuvinte simple si putine?

Culmea este ca, fiind in spiritul cartii, nu as putea explica de ce am citit micutul roman Cetatea. Insa sunt convins ca am facut alegerea corecta.

Romanul Cetatea a aparut la Editura Niculescu, loc de unde va sfatuiesc si pe voi sa-l achizitionati. Credeti-ma, Cetatea este prea ieftina pentru ceea ce ofera (aceasta este si concluzia protagonistei dintr-un anumit moment al cartii!).

ps: Autorul cartii Cetatea, Bogdan Alecu, este un IT-ist filosof. Ori un filosof IT-ist. Fix aceasta era si senzatia mea dupa ce am citit cartea. As fi putut spune asta fara sa caut prea multe despre autor. Instinctul asa-mi spunea. Ori poate o … Voce invizibila.

ps2: Pentru ca pe Google nu am gasit vreo poza de-a autorului Bogdan Alecu, ar fi trebuit sa fac o captura de ecran dintr-un clip, unde oricum nu era singur, am hotarat sa pun o poza cu mine la … Cetatea Sighisoara. Oricum in mintea mea, Cetatea lui Bogdan Alecu este Cetatea Sighisoara. Data viitoare cand voi merge acolo, habar n-am cati ani vor mai trece, imi va reveni in minte aceasta carte. Sunt convins de asta.