Ceva in apa – Catherine Steadman

Ceva in apa este prezentat drept un thriller psihologic ce a ajuns foarte rapid bestseller in Marea Britanie si Statele Unite ale Americii. Romanul este scris de ACTRITA Catherine Steadman, acesta fiind debutul sau literar.

Am subliniat cuvantul actrita pentru a raspunde la intrebarea De ce a devenit aceasta carte BestSeller. Ca sa pastram proportiile, probabil si-n Romania s-ar vinde un thriller psihologic scris de Dragos Bucur, Ana Ularu sau, habar n-am, Marius Manole.

Nu, nu este o actrita de prim rang, dar a jucat in cateva seriale cunoscute. Despre cariera ei puteti citi pe IMDB.

https://youtu.be/ItGu1YgWEe4

Sa revin, totusi, la carte. La Ceva in apa.

Intai si intai, trebuie sa spun cum este ea construita: incepe oarecum cu sfarsitul, aflam ca Erin, personajul principal care este si naratorul povestii, trebuie sa-si ingroape sotul. Nu o inmormantare clasica, crestina, ci sa-l ingroape la propriu. Sa sape singura groapa, sa-l puna acolo, sa-l acopere si ulterior sa-si ascunda urmele.

Pe tot parcursul cartii urmeaza sa aflam cum s-a ajuns acolo. De ce este ea nevoita sa-l ingroape. Totul din perspectiva ei, care, insa, ne povesteste mult prea detasat si prea literar totul. In afara verbelor la persoana I, nu am simtit niciun fel de implicare emotionala. Nu am simtit ca si cum ar fi un soi de jurnal personal. Parca ar fi un narator omniscient, un mic Dumnezeu robotizat, fara niciun pic de sentimente, care iti nareaza, in cel mai sec mod cu putinta, toate intamplarile prin care a fost nevoit/a sa treaca.

Din pacate, nici de suspans nu poate fi vorba foarte mult. Poate doar spre sfarsit, in asa numitul punct culminant, cand, insa, eu ca cititor nu puteam trece peste un lucru: stiam deja, din primul capitol, ca eroina principala A SCAPAT. Practic, nu puteam sa traiesc alaturi de ea intamplarile, sa tremur alaturi de ea, daca scapa sau nu, caci deja stiam asta.

La inceputul fiecarui capitol se spune, clar si precis, data cand se petrece. Stim din start ca la 1 octombrie ea era inca in viata, drept urmare nu am putut tremura de teama ca ar putea pati ceva. Stiam din start ca NU.

Nici asa zisul twist de final, intorsatura care ar fi trebuit sa ma dea pe spate, nu a fost mare lucru. Nu v-o dezvalui, spun doar ca nu e nimic spectaculos, nimic senzational.

Singurul lucru de urmarit este relatia dintre ea, Erin, o regizoarea si producatoare de filme documentare, si Mark, un finantist. Stim din start ca ea, Erin, urmeaza sa-l ingroape pe el, pe Mark. Si tot din primul capitol, de la sfarsit, Erin ne spune ca nu ar trebui s-o judecam si ca el a meritat asta. Practic, fiecare actiune a lor am judecat-o strict din acest punct de vedere, al unei moralitati relative: uite, el a facut rau aici, deci inca un motiv sa nu-l plang, inca un motiv sa pot considera ca si-a meritat-o.

Ramane sa stabiliti singuri daca si-a meritat-o cu adevarat, daca avem cu adevarat de-a face cu personaje bune si personaje rele in aceasta poveste. Verdictul meu este ca romanul Ceva in apa este prea multa drama, prea putina psihologie si aproape deloc thriller.

As putea spune, fara teama de a gresi, ca se simte de la o posta, din fiecare rand al cartii, ca nu a fost scrisa de un scriitor autentic. Este scrisa de un amator, o amatoare, nu neaparat lipsita de talent, dar inca o amatoare.

Actorii sunt persoane culte, care citesc mult, care au tangente numeroase cu literatura. Foarte putini, insa, sunt ori pot deveni scriitori buni. Actorii au avantajul expunerii, o carte scrisa de un actor este din start in lumina reflectoarelor, au avantajul legaturilor cu lumea literara, un actor bun cunoaste scriitori si oameni de litere, dar toate acestea nu pot tine de loc de scriitura buna.

Nu, Ceva in apa nu este o carte proasta, este doar una supraevaluata. Probabil as fi judecat-o altfel daca era a unui autor necunoscut, care a scris un mic roman de debut. Poate autoarea mi-ar fi devenit simpatica, as fi empatizat cu ea.

Ceva in apa NU ar trebui sa fie bestseller. Ori ar trebui sa fie, daca plecam de la premisa ca o carte comerciala este aproape de fiecare data o carte proasta. Nu este maculatura, este totusi in categoria literaturii decente calitativ.

Surprinzator, desi altii am inteles c-au descoperit ceva iz feminist in ea, eu unul nu am gasit asa ceva. Ma rog, orice poveste cu o eroina principala poate avea o interpretare feminista. Dar nu este o eroina care sa urasca barbatii si care sa se bata cu pumnul in piept ca a reusit.

Ceva in apa este, deci, o carte decenta, care nu o sa va dezamageasca, dar nici nu o sa va dea pe spate. Are vanzari nemeritat de mari, dar comparativ cu alte hituri, unele mult mai bine vandute, este chiar o carte buna. Pe mine m-a dezamagit crunt pentru ca aveam setate asteptari mult prea mari.

Ceva in Apa a aparut la Editura Nemira. Eu am comandat-o de pe Cartepedia.