Dintre cei care au citit Codul lui Zoran, 99% citisera inainte si alte carti ale autoarei. Ma refer in principal la seria Amantilor. Eu ma mandresc a nu fi NICI DE ACEASTA DATA cu turma. Pe net, pe diversele site-uri si bloguri literare, nu am intalnit vreo recenzie care sa precizeze asta, drept urmare pot afirma ca-s singurul BLOGGER LITERAR in aceasta situatie.
Drept urmare, ma voi referi STRICT la Codul lui Zoran, oricat de potrivita sau nu vi s-ar parea aceasta abordare. De comparat o voi compara cu alte carti ale genului ei, chiar daca genul, in sine, nu este usor de stabilit.
Asadar, avem ca personaj principal un om al strazii, fost inginer, care isi gaseste adapostul in subsolul unui bloc. Un personaj foarte interesant, foarte bine conturat, chiar daca anumite aspecte din trecutul sau nu sunt complet explicate. Va trebui sa ne folosim imaginatia, desi personal as fi preferat ceva mai multe detalii.
Barbu, caci asa il cheama pe acest personaj, are drept cel mai bun prieten tot un om al strazii, pe Zaharia. Datorita acestuia, reuseste sa intre intr-o organizatie secreta, lucru care ii va aduce deopotriva belele si satisfactii: il readuce in viata sa pe fiul sau, pe care nu credea ca-l va mai vedea vreodata, dar ii va pune in pericol viata.
Nu intru in detalii, ramane sa descoperiti singuri ce e cu organizatia asta, ce legatura avea cu ea Zaharia si cum se termina toata povestea.
Personal, vreau sa vorbesc, pe scurt, despre 3 idei esentiale care reies din micutul roman Codul lui Zoran:
Oamenii inaintea organizatiilor
V-am zis ca nu voi compara acest roman cu alte scrieri ale Corinei Ozon, insa nu pot sa n-o compar cu scrieri celebre legate de organizatii secrete. Fie ca ne referim la scrierile lui Dan Brown, fie ca ne referim la autohtonul Igor Bergler, toate aceste scrieri pun ORGANIZATIILE SECRETE inaintea oamenilor. Acolo avem, de fiecare data, drept personaje principale ORGANIZATIILE, oamenii, oricare ar fi acestia, picand de fiecare data in plan secund. Corina Ozon pune, insa, OMUL in prim plan. Prin intermediul actiunilor pe care le intreprinde, prin intermediul belelelor in care intra, prin intermediul acestei organizatii secrete in care ajunge, noi descoperim OAMENI: pe el, pe Zaharia, pe Zoran si pe toti ceilalti. Descoperim oamenii, descoperim sufletul lor, descoperim alegerile lor, cand corecte, cand gresite.
Chiar daca multi, printre care ma numar si eu, ar fi preferat o prezentare mai detaliata a organizatiei, ar fi preferat cote mai ridicate de suspans, ar fi preferat, deci, mai mult thriller si mai putina drama, sunt constient ca fix acesta este farmecul acestei carti.
Ideea in sine, de a te uita la oameni cand in jurul tau se intampla lucruri interesante, periculoase, este una cumva specific romaneasca. Este exagerata in filmele romanesti, cinematografia romaneasca a ultimilor ani abuzand de aceasta idee. Va dau un ultim exemplu: Pororoca, un film in care este vorba despre disparitia unui copil, unde nu cautarea acelui copil este subiectul principal, ci efectele pe care acea disparitie le au asupra familiei indurerate. “Familiei X i-a disparut copilul. Cum putem s-o ajutam sa treaca peste?“, caci, nu-i asa, de ajutat sa-si recapete copilul nu poate fi vorba.
Ca sa rezum acest punct in cateva cuvinte, Codul lui Zoran pare a fi un anti Dan Brown, un opus al Codului lui Da Vinci. Daca Dan Brown se foloseste de personaje pentru a arunca pe piata diverse teze conspirationiste, pentru a scoate la lumina diverse organizatii, poate pentru a da in Biserica, dar si pentru a descrie niste locuri minunate, muzee si nu numai, Corina Ozon se foloseste de ideea generala de organizatie secreta, se foloseste de cateva teme majore ale literaturii de profil, pentru a-si contura personajele. Dan Brown se foloseste de oameni pentru a scoate-n evidenta organizatiile (si locurile), in timp ce Corina Ozon se foloseste de organizatii pentru a scoate-n evidenta oamenii.
Cum ar iesi ecranizarea acestei carti?
O eventuala ecranizare ar fi dificil de realizat. Personajul principal, Barbu, ar trebui sa apara in prea multe ipostaze COMPLET diferite: fie zdrentuit complet, bubos, imbracat ca un boschetar, fie imbracat decent, cand curata si aranjeaza tomberoanele, fie foarte elegant, la costum, cand are intalnirile importante cu cei din organizatia secreta. Atentie: ACELASI ACTOR!
Ar reiesi un film cu multa mizerie, cu multa saracie, cu imagini deloc placute ochiului, chiar daca pe langa ele am avea si imagini cu lux, opulenta si oameni dubiosi imbracati foarte elegant.
Cumva, mi-as dori sa fie ecranizata cartea, mi-as dori sa-l vad pe Barbu, sa-l VAD pe Zaharia, sa vad acel banchet dubios al organizatiei secrete, dar pe de alta parte, sunt convins ca ecranizarea ar putea fi un esec. E greu de ecranizat cartea si sunt sanse SI mai mari sa nu prinda la public (nu intru in detalii, dar are cateva chestii destul de necomerciale in ea).
Care este parerea mea despre autoarea Corina Ozon dupa ce am citit DOAR Codul lui Zoran?
Pe scurt de tot: desi mi-a placut mult combinatia asta de thriller conspirationist si drama romaneasca, desi o recomand tuturor cunoscutilor care-mi cer opinia despre carti, Codul lui Zoran NU ma face sa-mi doresc sa citesc seria Amantilor. Nu am nimic cu autoarea, dimpotriva chiar, o apreciez ca om, apreciez ce a reusit, apreciez faptul ca reuseste sa aiba succesul acesta enorm la public, doar ca PUR SI SIMPLU nu ma atrage subiectul acelor carti. Nu sunt genul meu si nu le voi citi. Codul lui Zoran este, insa, GENUL MEU intr-o proportie FOARTE MARE si sper din suflet sa nu fie SINGURUL roman de-al ei apartinand acestui gen. Nu am date statistice legate de numarul de carti vandute, nu stiu, deci, cum sta Codul lui Zoran la vanzari in comparatie cu celelalte carti ale Corinei, drept urmare dorinta de mai sus este una strict personala, bazata pe gusturile proprii. Sunt constient ca aspectul comercial este foarte important, doar ca nu am date pe baza carora sa pot comenta.
Nu va zic sfarsitul romanului Codul lui Zoran, va dezvalui doar faptul ca acesta este unul dintre acele aspecte necomerciale de care va vorbeam. Unii ar spune ca principalul.
Per total, insa, Codul lui Zoran este o carte care merita citita atat de catre fanii literaturii conspirationiste, de catre pasionatii povestilor cu organizatii secrete, cat si de catre fanii dramelor, cei care apreciaza povestile cu personaje puternice, bine conturate.
Codul lui Zoran a aparut la Editura Herg Benet si poate fi achizitionat fie direct de pe site-ul editurii, fie de pe Libris ori Cartepedia.
Leave a Reply