Compartimentul ucigasilor este o carte extrem de celebra, a unui autor destul de controversat, cel putin pentru criticii din afara Frantei. Este a treia carte a autorului, dar este considerata a fi cea mai celebra. A fost ecranizata de celebrul Costa-Gavras in 1965, fiind abia al doilea film regizat de acesta.

Revenind la carte, la Compartimentul ucigasilor, avem un compartiment de tren unde are loc o crima. Spre deosebire de alte carti ultra-claustrofobice, cartea aceasta are marea calitate de a fi o carte extrem de … aerisita. Nu am avut in niciun moment senzatia de claustrofobie, nu am simtit nicio secunda ca as putea pati ceva (grav) daca m-as afla acolo. Deci eram plin de suspans, eram curios sa aflu ce s-a intamplat, presimteam ca e ceva complicat, insa nu aveam stari de neliniste. Era o carte politista, nu un thriller spre horror, ceva care sa ma sperie.

Personal, Compartimentul ucigasilor m-a dus cu gandul la drumurile mele cu trenul, in special cele facute noaptea, in vagonul de dormit. Cumva m-a speriat, vagonul de dormit este o chestie inca fascinanta pentru mine: de dormit nu pot dormi, zic mersi ca pot sta intins (si, in vremurile astea, rasuflu usurat ca nu trebuie sa port masca), insa totodata imi este teama. Imi este teama si cand sunt cu cineva in vagon (am mers in toate combinatiile: in cuseta de 2 persoane, in vagon de 4 si in vagon de 6), dar si cand sunt singur (ultima data, cand am fost la Timisoara, am fost singur si la dus si la intors). In 10 ore de mers cu trenul (ori 16, cat e drumul Bucuresti – Satu-Mare) e clar ca trebuie sa mergi la toaleta. Ganditi-va cat de teama imi era sa merg la toaleta, sa las toate bagajele acolo. Sa nu mai zic ca la un moment dat lasasem usa deschisa la cuseta mea, drept urmare atunci cand m-am intors si am vazut-o deschisa chiar incepusem sa intru in panica, sa nu care cumva sa fie cineva acolo.

Eh, imaginati-va ca pe langa teama de furt ori de talharie acum voi avea o teama secundara, de a fi ucis. Si, tineti minte, eu nu sunt o persoana fricoasa de felul meu. Sau cel putin nu eram.

Din pacate, nu voi putea spune nimic despre stilul scriitorului, despre crimele atipice care au loc (caci in afara acelei femei care moare in compartiment, ulterior mai sunt omorati si altii, posibilii martori ai crimei), despre cine este vinovat si despre cum este anchetata crima. Acesta este farmecul cartii, fix d-aia va recomand s-o cititi.

Ce vreau sa subliniez, o chestie interesanta, este ca daca la alte carti clasice am avut impresia ca am mai vazut aceasta poveste, de data asta am avut impresia contrara: ca e ceva unicat, ca sigur n-am mai vazut nicaieri asa ceva. Ceea ce e un lucru excelent, zic eu.

Compartimentul ucigasilor este o carte excelenta, foarte originala, pe care n-o puteti ghici nicicum. Daca sunteti pasionati de mersul cu trenul s-ar putea sa va lecuiti de aceasta ocupatie ceva timp de acum inainte.

Cu aceasta ocazie, tin sa anunt ca am terminat cele 4 carti pe care Editura Crime Scene Press le-a vandut sub apelativul Pachetul Autori Clasici: 39 de trepte; Cea care nu mai era; Misterul camerei galbene; Compartimentul ucigasilor. Cartea poate fi comandata si separat de pe site-ul editurii in cauza, dar poate fi comandata si de la librariile online Elefant, Libris, Cartepedia si eMAG.

ps: In trailerul filmului Compartimentul ucigasilor, cel de mai sus, am dat de un ucigas … cu masca. Prima mea reactie a fost: oare in 1965 nu se terminase cu gripa spaniola? Tare defect am ajuns sa fiu …