Croaziera este a patra carte scrisa de James Patterson pe care am avut placerea s-o citesc, dupa In lipsa presedintelui (scrisa alaturi de fostul presedinte american Bill Clinton), Invizibil (scrisa impreuna cu David Ellis), Niciodata nicaieri (prima carte din seria Harriet Blue, scrisa impreuna cu Candice Fox) si 1-ul pe lista mortii (prima carte din seria Women’s murder club, carte scrisa singur, fara colaborator).

Exact cum am scris in articolele precedente, stilul autorului nu iese la suprafata atat de pregnant din cauza deselor colaborari. Fiecare carte este diferita in felul ei, chiar daca toate au o caracteristica comuna: desi la prima vedere sunt o lectura usoara, digerabila, nu sunt deloc greu de citit, in fapt au personaje bine conturate, puternice, iar suspansul este bine dozat. In acest caz, avem acel stil pe care eu il ador: capitole multe, scurte si intense, planuri narative bine delimitate (stii in fiecare moment unde te afli) si un stil narativ accesibil tuturor. Iar dialogurile sunt naturale, clare, oamenii nu se apuca sa filosofeze aiurea cand viata lor este in pericol, asta doar filosofii ratati transformati in romancieri ori in scenaristi de film isi pot imagina.

Lucruile stau la fel si in cazul romanului Croaziera, chiar daca in doua puncte (esentiale) consider ca autorul a gresit.

Intai sa vedem cum stau lucrurile. Dupa moartea sotului ei, Anne Dunne hotaraste sa mearga intr-o croaziera alaturi de cei 3 copii ai ei si de fostul cumnat (fratele fostului ei sot). Desi croaziera ar fi trebuit sa-i apropie pe toti, sa refaca legaturile familiale distruse, inceputul este cum nu se poate mai nefericit: fiul cel mare se drogheaza, fiica mijlocie incearca sa se sinucida, iar fiul cel mic este intr-o stare mai mult decat ciudata. In plus, Anne simte din nou o atractie nepotrivita fata de fostul ei cumnat, sentiment deloc nou intre ei.

De parca n-ar fi fost de ajuns, ei trebuie sa infrutne si alte probleme, caci actualul sot al lui Anne, avocat de meserie, un mincinos notoriu, planuise ca ei sa nu se mai intoarca din croaziera pentru a putea mosteni intreaga avere a lui Anne. Cum se termina totul, cine supravietuieste croazierei si cum fusese pus la cale planul malefic ramane sa descoperiti singuri.

Acum, fara sa fac spoiler, caci oricum aveti o gramada de alte chestii de descoperit, trebuie sa va zic cele 2 mari probleme ale cartii, plus o a treia, ceva subiectiv, nu neaparat defect al cartii:

  1. De ce ni s-a zis din start ca actualul sot planuia sa-i ucida? Mi s-ar fi parut mult mai misto, mult mai intens, plin de suspans, daca ei ar fi patit toate acele chestii fara ca noi sa stim ca totul fusese planificat.
  2. Personajele primesc prea mult sprijin divin. In teatrul antic se vorbea despre un final tip deus-ex machina. Aici acea deus-ex machina, interventia zeilor, oricare ar fi ei, este prezenta pe tot parcursul cartii. Si, sa ne intelegem: nu este doar in sens pozitiv, sa-i ajute pe cei buni (vorba vine, din punctul meu de vedere, nu e nimeni cu adevarat BUN in toata povestea asta), ci si in sens negativ. A se vedea finalul, unde este si o chestie total ilogica (faza cu ceasul, vedeti voi exact ce si cum).

Ca bonus: noul sot al lui Anne, de profesie avocat, este zugravit doar in culori inchise, are numai si numai defecte, atat de multe incat am inceput sa-l indragesc. Serios vorbesc: cand simt ca mi se impune sa urasc pe cineva, eu ajung sa-l indragesc. Am suferit alaturi de el, m-am bucurat cand i-a fost bine, insa eram convins ca va pati ceva rau intr-un final. James Patterson s-a visat Dumnezeu si a vrut sa dovedeasca faptul ca este, in acelasi timp, atat un Dumnezeu bun, cat si un Dumnezeu rau. Ceea ce, sa ne intelegeam, nu-mi doream ca cititor, dar ca om pot intelege, pot accepta.

Per total, Croaziera este o carte decenta spre buna, nu te da pe spate, dar nici nu dezamageste. Este o literatura comerciala care, insa, se incapataneaza sa ramana decenta, sa nu cada (prea mult?) in mediocritate.

https://youtu.be/04UYHT6NriQ

Croaziera a aparut la Editura RAO si poate fi comandata de la Cartepedia, Carturesti, Elefant, Libris, Diverta, CEL.RO, Librariile Humanitas si eMag.

ps: Nu doar din cauza romanului Croaziera, care sa ne intelegem, mi-a placut ca suspans, ci ca fapt divers: nu mi-as dori sa-l cunosc pe James Patterson. Pentru cei care NU gandesc ca mine puteti vedea un interviu cu autorul. Pentru cei ca mine, cartile lui sunt de ajuns 🙂