Cronicile din Narnia 3: Calul si baiatul este al treilea volum al seriei si este primul care partial m-a dezamagit. Am stat un pic, cateva zile, sa diger cartea, sa-mi dau seama ce este gresit, si abia intr-un tarziu m-am dumirit.

Asadar, lucrul care-mi lipsea era trecerea dintre cele 2 lumi. Dulapul acela fermecat, care asigura trecerea din lumea urmasilor lui Adam si ai Evei in lumea fermecata a Narniei avea un efect psihologic extrem de interesant: trecerea in Narnia insemna trecerea intr-o lume magica, intr-o lume plina de bunatate, care trebuia salvata, iar trecerea inapoi insemna revenirea cu picioarele pe Pamant (la propriu si la figurat), revenirea la problemele omenesti de zi cu zi.

Aceasta a treia carte se desfasoara exclusiv pe taramul celalalt, urmand a ne arata Narnia ca tinut in comparatie cu celelalte (imi vine greu sa zic tara, regat, e ceva cumva diferit). Si dincolo, in lumea cealalta, Narnia este speciala fata de toate celelalte tinuturi. DOAR in Narnia animalele vorbesc, doar in Narnia Leul nu este un dusman care vrea sa te manance, ci este o persoana plina de bunatate si de intelepciune.

Nu spun ca acest volum, Cronicile din Narnia 3: Calul si baiatul, este plictisitor, spun doar ca este diferit si ca le prefer pe primele 2. Nu doar ca avem mai putin suspans (desi, culmea, scenele de bataie sunt mai numeroase si mai sangeroase), dar parca atmosfera este una in care toata lumea stie deznodamantul. Vede un baiat leul, tu stii din start despre ce leu este vorba si stii din capul locului ca leul nu-i va face niciun rau. Totul este parca mura-n gura.

Asa cum ziceam si in articolul despre volumul precedent, dupa ce am aflat aplecarea autorului catre teologie, catre credinta, nu pot sa-mi scot din minte comparatia dintre Narnia si Rai. Narnia este cu adevarat raiul, un rai cumva pe intelesul copiilor, un rai unde, insa, nu toate sunt din start bune si frumoase, ci unul in care trebuie sa te lupti ca sa mentii raiul. Adica fix ce n-au facut Adam si Eva, care prin actiunile lor au convins Divinitatea sa ii izgoneasca de acolo.

O comparatie mai pamanteana, mai stiintifica, este legata de dubla rotatie a Pamantului, atat in jurul axei sale, cat si in jurul Soarelui. Metaforic vorbind, cam asa e si cu Narnia, atat fata de lumea oamenilor, cat si fata de celelalte tinuturi din acea lume.

De ce nu mi-a placut acest volum, Cronicile din Narnia 3: Calul si baiatul? N-as putea spun exact de ce, poate pentru ca atmosfera e complet diferita. Poate pentru ca de la acea lume ma asteptam sa fie diferita, nu sa fie o lume in care este doar o oaza de paradis, ci sa fie o lume complet diferita. Ori poate, literar vorbind, primele 2 volume (caci si Nepotul Magicianului este excelenta) au setat un nivel atat de ridicat de asteptari incat o carte doar buna ajunge sa fie dezamagitoare.

Sau poate Narnia, asa cum mi-o imaginez eu, este o lume din care poti sa si iesi, nu este o lume unde sa traiesti. Nu stiu daca m-am exprimat corect, este ceva ce simt, fara sa pot explica in cuvinte de inteles.

Cronicile din Narnia 3: Calul si baiatul de C.S. Lewis poate fi comandat/a de pe site-ul Editurii Arthur sau de pe Cartepedia, Libraria Delfin, Librariile Humanitas si eMAG.

PS: O mentiune importanta: Cronicile din Narnia 3: Calul si baiatul a aparut initial in 1954 drept a V-a carte a seriei. Editura Arthur, dupa cum ziceam, a hotarat sa le scoata in ordinea desfasurarii actiunii, conform acesteia fiind a treia carte a seriei. Al doilea film al seriei, ca sa nu fiu intrebat, este despre volumul 4, despre Printul Caspian. Volumul 4 conform Editurii Arthur, insa cartea numarul 2 conform aparitiei originale a cartilor.