De-a soarecele si pisica m-a facut sa constientizez ca nu mi-am dat seama cand au trecut 11 carti din aceasta serie. Nu mai stiu cand si cum a inceput, nu-mi amintesc cum a inceput Helen Grace, cum era la inceput, cum s-a transformat si cum a ajuns acum. Este o serie buna, solida, unde fiecare carte venea sa adauge ceva in plus si reusea sa nu dezamageasca.

E drept, De-a soarecele si pisica pare cea mai putin buna carte a seriei, fiind doar un volum decent. Unul pe care fanii lui Helen Grace nu il pot insa rata, pentru ca precedentul volum, Adevar sau provocare, nu a avut final. Sunt curiosi sa afle ce se intampla cu persoana care-i scapase lui Helen.

Scurta paranteza, pentru cine nu stie in ce ordine sa citeasca seria: Ghici cine moare primulGhici ce-i in cutieCasa papusilorGhici care-i mincinosulBaiatul pierdutDe-a v-ati ascunseleaMa iubeste nu ma iubesteGhici cine pandeste in padureGhici cine urmeaza. Ma rog, aceasta-i ordinea cartilor aparute in limba romana, caci daca veti compara aceasta lista cu lista cartilor aparute in limba engleza veti vedea ca lipsesc doua. Dar despre ele intr-un articol distinct. Se pare ca cele 2 carti lipsa figureaza drept 5.5 si 6.5. Cica aceste carti rar de tot se traduc in alte limbi. Deci mea culpa, nu este deloc vina editurii noastre.

Sa revin la cartea actuala. Avem mai multe victime (evident, criminal in serie!), insa toate aveau ceva in comun: erau singure acasa seara. Helen Grace are din nou de-a face cu un criminal extrem de inteligent, cu sange rece, insa din pacate pentru ea si pentru ancheta, ea mai are si alti dusmani din trecut. Pentru a va da seama care-s acestia, trebuie sa fi citit intreaga serie ori MACAR volumul precedent. Cheia se afla acolo.

De-a soarecele si pisica o pune din nou intr-o lumina favorabila pe Helen Grace, care pare din nou o victima geniala. Pare din nou acea persoana fara de care nu se pot rezolva cazurile, fiind in acelasi timp o tinta pentru multi oameni rai.  Ma rog, m-am obisnuit cu aceasta lumina in care este ea pusa, nimic nou sub soare, partea interesanta fiind modul in care reactioneaza ea: mult mai uman, mai mult instinctiv decat rational. De cateva volume incoace ea imi pare mult mai digerabila. N-o indragesc, nu am devenit brusc fanul ei, dar recunosc ca n-o mai dispretuiesc atat de mult.

O schimbare radicala vedem insa la Emilia, dusmanca de moarte a lui Helen, ziarista aceea tip-sacal, care nu are suflet, nu are scrupule. Nu are deontologie. Vrea sa scoata maximum din crime, fara sa o intereseze in vreun fel suferinta familiilor victimelor.  Cum anume se schimba Emilia si cum ajunge ea ramane sa descoperiti singuri. Nu stiu cat de CREDIBILA este aceasta schimbare brusca, radicala, dar aceasta-i o cu totul alta discutie.

Altfel, reteta este aceeasi, ni se arata 1-2-3-4-5 suspecti (vedeti voi cu exactitate cati sunt), despre care ulterior se afla ca nu aveau cum sa fi infaptuit acele crime. Am mai vazut filmul acesta de alte 10 ori.

Iar finalul, dragutul de el, este unul atat de Hollywood-ian incat chiar ma intreb cat va mai dura pana cand aceasta serie va ajunge film. Musai american, caci seria pare a deveni din ce mai americana si din ce in ce mai putin britanica. Cu bunele si cu relele care decurg de aici.

De-a soarecele si pisica este per total un roman decent. Nu scade foarte mult nivelul seriei, dar se vede ca autorul a obosit, pare in pana de inspiratie si de idei. Pare a fi ajuns intr-un punct mort cu seria, cu povestea. Caci in afara de transformarea personajelor (Helen, Charlie si Emilia, de data aceasta MAI ALES EMILIA), aceasta carte nu aduce nimic nou. Nu face neaparat rau, nu dezamageste profund, dar simti ca ai citit ceva ce mai citisei de atatea ori. De alte cel putin 10 ori. Iar daca este sa ma fi dezamagit ceva, acel ceva este finalul: mult prea mult roz pentru aceasta serie. Pentru un thriller, la modul general.

De-a soarecele si pisica a aparut in limba romana la Editura Litera, loc de unde va sfatuiesc si pe voi sa o achizitionati.