Dincolo de ura – Barbara Abel

Dincolo de ura este romanul de debut al autoarei belgiene Barbara Abel. Pentru mine, este o surpriza extrem de placuta, o poveste care m-a tinut in priza si care a reusit sa ma socheze in cateva randuri.

Pe scurt, povestea din romanul Dincolo de ura suna cam asa: sunt 2 cupluri care locuiesc gard in gard. Tiphaine si Sylvain, Laetitia si David. Ambele cupluri au cate un copil de aceeasi varsta, diferenta dintre ei fiind de doar 3 luni: primul cuplu il are pe Maxine, in timp ce al doilea cuplu il are pe Milo. Cei 2 copii sunt prieteni foarte buni. Se au ca fratii.

Totul este roz, totul este perfect, pana cand vine nenorocirea. Pana cand Maxine moare. Din acel moment, viata nimanui nu va mai fi la fel. Paranoia, minciunile, tradarea si vinovatia vor preschimba viata perfecta a celor 2 cupluri intr-un iad. Nu doar ca nu vor mai fi prieteni, ci vor deveni “aproape dusmani”.

Nu va pot dezvalui ce transformari sufera fiecare dintre ei, toate astea va trebui sa le descoperiti singuri.

Insa ca de obicei voi sublinia 5 lucruri importante la care trebuie sa fiti atenti cand cititi romanul Dincolo de ura, 5 lucruri pe care e bine sa le stiti:

1. Alegerea titlului mi se pare interesanta. Discutia, in sine, despre titlu, mi se pare de-a dreptul fascinanta. Mai ales ca vorbim despre un titlu original, respectiv un titlu al reeditarii. Asadar, titlul initial este L’instinct maternel. In 2013 a fost reeditat cu titlul Derrière la haine. Traducatorul autohton a preferat sa se refere la titlul reeditarii, desi sincer sa fiu titlul original (cel preferat pentru varianta in limba engleza a cartii) mi se pare mai corect, mai apropiat de ceea ce se afla intre copertile cartii. E drept, nu stiu daca nu cumva a fost o recomandare a editurii belgiene. Este posibil. Ideea este, insa, alta: Dincolo de ura este un titlu care ma duce la cu totul altceva. Daca as fi citit cartea si m-ar fi intrebat cineva ce titlu i s-ar potrivi, cu siguranta nu m-as fi gandit la Dincolo de ura. Mi se pare MULT PREA DEPARTE. Evident, poate asta este si ideea.
2. Mi se pare fascinant de urmarit modul in care fiecare se raporteaza la o tragedie. O nenorocire te schimba, nu poti fi imun la ea oricat ti-ai dori, oricat te-ai stradui sa nu. Fiecare se raporteaza diferit, fiecare actioneaza diferit.
3. Cel mai interesant caz este al copilului, al lui Milo. Aici, cu riscul de a face spoiler, trebuie sa va dezvalui doua lucruri pe care acesta le face. Ma rog, nu e chiar spoiler, din punctul meu de vedere. Le voi povesti pe scurt, impreuna, pentru ca ele se petrec unul dupa altul. Asadar, la inmormantarea prietenului sau, Maxine, Milo observa ca in sicriu este pusa o jucarie care de fapt ii apartinea lui. Asa ca acolo, de fata cu toata lumea, incepe sa urle ca-si vrea jucaria inapoi. Ca sa-l potoleasca, parintii lui il duc in cel mai mare magazin de jucarii si-l pun sa aleaga ce jucarie vrea el. Alege o jucarie ASEMANATOARE celei pe care o vazuse in sicriu. Cand este intrebat ce nume ii pune, el raspunde fara sa clipeasca: Maxine.
4. Sunt cateva personaje despre care nu stim nimic, dar care exista si in locul carora mi-am dorit sa ma pun: colegii de scoala ai celor 2, invatatoare (apare foarte putin), colegii de munca ai Laetitiei, seful lui David (el era taximetrist). In principiu, oamenii cu care ei interactioneaza atunci cand nu-i vedem. Oare eu cum as reactiona daca o persoana pe care o cunosc, un coleg, ar pati asa ceva? Mi se par cu totii esentiali in intelegerea povestii. Incercati sa va puneti si voi in locul lor.
5. Tiphaine si Sylvain au o istorie aparte. Pe ei i-a apropiat un lucru groaznic. Intre ei este un secret pe care ulterior Tiphaine il afla. Nu vi-l spun, il veti descoperi singuri. In momentul acela, insa, atunci cand am citit ca Tiphaine a aflat, m-am oprit un pic din lectura si am inceput sa ma gandesc: Oare cum as reactiona eu? Oare cum ar reactiona un om normal? Evident, dupa nenorocirea pe care o traisera, niciunul dintre ei nu mai putea fi considerat om normal.

Per total, Dincolo de ura este o carte excelenta, care te tine in priza, care te socheaza, te trece prin toate starile. Din pacate sau din fericire, ea nu are final, are o incheiere intermediara ca sa zic asa, caci mai urmeaza romanul “Après la fin”, carte ce inca NU a fost tradusa in limba romana. Chiar fara sa stiu ca a fost scrisa deja continuarea mi-am dat seama ca acesta nu are cum sa fie finalul. Nu vi-l dezvalui, va trebui sa-l descoperiti singuri.

Dincolo de ura de Barbara Abel a aparut in limba romana la Editura Crime Scene Press, loc de unde va sfatuiesc si pe voi sa o achizitionati.

Articolul despre romanul Dincolo de ura face parte dintr-un nou blog-tour Crime Club. Pana in momentul aparitiei acestui articol, despre Dincolo de ura a mai aparut doar un singur alt articol, pe site-ul colectiv Literatura pe tocuri.