Dracula de Bram Stoker a fost ULTIMA carte citita in 2019!

Dracula de Bram Stoker a fost ULTIMA carte citita in 2019 si, cumva, ca sa respect atmosfera romanului, cred ca asa asta a fost dorinta diavolului. Sau a celui care mi-a ghidat lecturile pe anul acesta.

Despre Dracula as avea multe sa va spun. Este o carte clasica, oricati hateri ar fi in jurul ei, iar eu urlasem acum nu mult timp ca nu ar trebui recenzate astfel de carti. Pentru a nu ma contrazice, nu voi RECENZA aceasta carte, ci voi spune 3 chestii personale vizavi de carte. Sunt pe un blog, nu pe un site, drept urmare nu dau verdicte oficiale, clare, cartilor.

Asadar:

Toate povestile cu vampiri s-au inspirat din Dracula

Usturoiul, crucifixul, tepusa in inima, faptul ca nu li se vede umbra ori nu se vad in oglinda, faptul ca nu pot intra prima oara intr-o casa decat daca sunt expres invitati de catre cineva din casa – toate acestea, considerate deja stiute, vin de la Dracula. E drept, unii autori sunt originali si adauga ceva de la ei, ori scot ceva de la ei. Vampiri lor sunt mai prietenosi, nu se sperie de usturoi ori, cine stie, sunt credinciosi.

Nu-mi plac povestile cu vampiri, dar cu avansarea in varsta am invatat sa nu mai refuz cartile, filmele ori spectacolele de teatru bune. Drept urmare, fara sa fiu fan al povestilor cu vampiri, pot spune ca Dracula nu este o carte pe care s-o eviti.

Asta nu inseamna ca ma voi apuca de povesti cu vampiri. Dimpotriva, raportandu-ma la Dracula, toate mi se vor parea slabe. Copii proaste ale originalului.

Noua editie ilustrata si cartonata este fabuloasa

Dupa ce citesti noua editie a romanului Dracula iti dai seama de ce cartile clasice nu vor muri. Literatura electronica are avantajele ei, nu le neaga nimeni, dar senzatia cand citesti o astfel de carte este cu totul alta. E drept, nu orice carte se preteaza la a fi astfel ilustrata.

In plus, senzatia ca literatura de proasta calitate a fost incurajata de aparitia cartii electronice sporeste. Raman la aceasta parere, nu revin asupra argumentatiei.

Dracula nu este un roman istoric

Ceea ce nu ar trebui sa mai spun. Totusi, inca sunt oameni deranjati pe de-o parte de faptul ca aceasta carte ar fi anti-crestina, ar promova ocultism, iar pe de alta parte de faptul ca istoria noastra este schingiuita. Dracula, pentru cine nu stie, este de fapt o combinatie intre Vlad Tepes si Vlad Dracul, care primeste o biografie destul de dubioasa (vedeti exact in roman ce si cum). Iar daca inca aveti impresia ca Tepes ar fi Dracula, zic sa va ganditi la un singur aspect: Dracula avea castelul in Transilvania, undeva pe langa Bistrita, in timp ce Vlad Tepes a fost domnitor al Tarii Romanesti (Munteniei).

Ce e adevarat, ce e mit, ce e superstitie, ce e fantezie nu poate spune nimeni cu exactitate. Faza este ca si daca cineva s-ar apuca sa discearna ar face o operatie pur si simplu inutila.

Da, din pacate multi straini, in special americani, iau de buna aceasta literatura si chiar cred ca a existat Dracula. Iar Castelul Bran ar fi, dupa ei, Castelul lui Dracula (fara vreo legatura cu Castelul din carte).

Romanul Dracula este despre LIBERTATE!

Pentru cine nu stie, Dracula este o carte povestita de mai multi, de scrisorile si jurnalele mai multor personaje. Povesti narate din mai multe perspective am mai intalnit, insa o carte povestita cap-coada de epistole si jurnale nu.

Singurul personaj important care NU are propriul jurnal este … chiar Dracula. Practic, il vedem pe Dracula strict pe baza povestirilor celorlalti.

Primul dintre ei este Jonathan Harker, care primeste o invitatie oficiala de a fi oaspetele contelui Dracula. Nu intru in amanunte, nu va spun ce s-a intamplat si cum a reusit sa scape, spun doar ca o prima empatizare a fost cu el si gradul lui scazut de libertate.

Nu doar ca initial nu era avocat pe propriile picioare, ci era doar ajutor (practic, nu a avut de ales, nu a putut refuza invitatia contelui Dracula), ulterior, dupa ce ajunsese in castel, el era practic prizonier. Nu putea iesi, nu putea merge in alte camere. Desi nu avea catuse, nu era deloc un om liber.

Toate personajele, de-a lungul cartii, sa confrunta, intr-un fel sau altul, cu aceasta problema a libertatii. Confruntarea dintre cele 2 tabere, Dracula si cei ai sai (vedeti exact cine) pe de-o parte, respectiv avocatul Harker si ai sai (vedeti exact cine) pe de alta parte, este de fapt o confruntare pe acest taram. Fiecare vrea sa le ingradeasca spatiul de manevra, sa le ingradeasca adversarilor libertatea.

Sa nu credeti ca Dracula era liber. Avea ingradirile sale (v-am spus la inceput cateva, in frunte cu aceea conform careia nu putea intra prima oara intr-o casa decat invitat explici de catre cineva dinauntru), ingradiri de care adversarii sai trebuiau sa profite.

Totusi, Dracula avea de partea sa timpul, o arma pe care o fructificase pana atunci si de care voia sa profite in continuare. Chiar asa, voi ce ati face si cum ati trai daca ati afla ca sunteti nemuritori? Grea intrebare …

Libertate si timp – doua concepte filosofice atat de bine reliefate in aceasta carte. 

In final, va fac o dezvaluire: Mirabela m-a convins, prin recenzia de pe blogul ei, sa citesc aceasta carte. E drept, pronosticul ei a fost gresit: ea se astepta sa-mi displaca ori macar sa ma plictiseasca romanul.

Este Dracula un roman perfect? Nicidecum. Are cateva defecte, ar fi putut fi mult mai bun. Poate o infruntare finala mai acerba, mai sangeroasa, mai intensa, ar fi fost mai indicata.

Dar exact cum ziceam acum cateva luni bune: cine-s eu sa critic o carte clasica? A trecut testul timpului, este o carte care a fost validata de generatii intregi de critici si cititori, drept urmare trebuie sa ne bucuram de ea asa cum este.

De ce ar trebui sa citim Dracula in 2019? Pai este o carte foarte buna, o carte care explica multe dintre necunoscutele povestilor cu vampiri din ziua de azi (unii autori nu se mai obosesc sa enumere regulile, presupunandu-le deja stiute, drept urmare deseori intalnim actiuni aparent ilogice), o carte etalon pentru genul ei literar, o carte apreciata de critici si de public.

Pentru mine, Dracula a fost incheierea apoteotica a unui an cu lecturi foarte bune. Mai putine ca numar fata de 2018, dar mai bune, mai intense, mai de substanta. Sau asa-mi place mie sa cred 🙂

La multi ani pe 2020, daca cititi articolul fix pe 31 decembrie. Si lecturi cat mai bune in noul an.

Dracula, in aceasta noua si frumoasa editie aparuta la Editura Art, a fost comandat/a de pe Cartepedia.