Explozii in Stockholm este prima carte scrisa de Liza Marklund si spun din start ca m-a dezamagit. Poate pentru ca-s satul de thrillerele nordice, repetitive de la un punct incolo, poate ca-s prea alergic la feminismul exagerat ori poate romanul e chiar slab.
Explozii in Stockholm este despre femei, fiecare deopotriva importanta, insa plina de defecte. Una este ziarista Annika Bengtzon, proaspat unsa sefa a departamentului de investigatii la un cunoscut tabloid din Stockholm. O a doua este Christina Furhage, sefa Comitetului Olimpic si cea care conducea intreaga echipa de organizare a olimpiadei. Christina Furhage este omorata intr-o explozie la unul dintre stadioanele olimpice, iar Annika este cea care scrie despre aceste explozii in tabloidul la care lucra. Cine sunt celelalte femei, ce fac ele, ce legatura are cu aceste explozii (care sunt mai multe, stim asta inca din titlu) ramane sa descoperiti singuri.
Personal, nu mi-a placut din 3 motive:
- Suspansul a fost aproape inexistent. Paradoxul este ca nu puteai anticipa cine e criminalul, deci nu pot spune ca romanul este previzibil. Este, insa, scris in asa fel incat il citesti doar din curiozitate: personajele alea sunt atat de seci incat te lasa pur si simplu rece.
- Cartea este tradusa infect de prost. Cineva mi-a soptit ca majoritatea cartilor GSP (eu chiar asa am cartea, editia aparuta cu Gazeta Sporturilor) ar avea erori de traducere. Nu stiu ce sa zic, am mai citit si altele, dar ca asta parca n-a fost niciodata. Poate si din acest motiv am terminat-o atat de greu.
- Contine prea mult feminism. Autoarea este femeie, Suedia este o tara cu mentalitate de stanga de zeci de ani, thrillerele nordice, la modul general, au ceva iz feminist, deci nu ar trebui sa mir. Si, totusi, parca e prea mult feminism. Am simtit ca efectiv este tipul de carte in care barbatii au fost introdusi in carte doar pentru ca ea sa devina credibila. In rest, totul se intampla femeilor si din cauza femeilor. Daca femeile ar fi un unic personaj, am putea spune, ca la fotbal, ca femeia centreaza, femeia da cu capul si tot femeia, ACEEASI, e in poarta ca sa apere lovitura.
Iar daca aveti impresia ca este adresata pasionatilor de sport, fiind vorba despre un Stockholm ce urma sa organizeze olimpiada, va inselati. E doar un pretext pentru intriga politista extrem de slaba. Chiar asa: in loc sa vedem cine este anchetatorul principal al politiei, detectivul, noi vedem doar cat de viteaza este ziarista-minune Annika. Desi politia afla diverse lucruri, noi stim doar ca exista un personaj colectiv numit politia si atat. Rar de tot vedem efectiv politisti, cu nume si prenume, si oricum doar atunci cand prin preajma este si jurnalista.
Per total, Explozii in Stockholm este o carte slaba, greu de citit, cu putin suspans, cu multe feminism si extrem de prost tradusa si redactata. Am inteles ca urmatoarea, continuarea ei, ar fi mult mai buna. Culmea, desi mi-a displacut, sunt tentat s-o citesc. Ma rog, urmatoarele, ca-i o intreaga serie ce o are in prim plan pe Annika. Din pacate sau din fericire, inca nu-s decis, Explozii in Stockholm nu se mai gaseste cam pe nicaieri. Cam asta este soarta majoritatii cartilor aparute cu GSP. OLX plus imprumuturile de la prieteni, cam asta este singura sansa s-o gasiti daca sunteti curios. Ori daca urmatoarea cartea, Studio 69, un prequel al acesteia, va place atat de mult incat o doriti si pe aceasta.
0 Comments
1 Pingback