Fata cu toate darurile – M. R. Carey

12 Apr

Fata cu toate darurile este o carte supra-evaluata. As fi nedrept dac-as spune ca este o carte proasta, jocurile de cuvinte tip Fata cu toate darurile este o carte cu toate defectele, desi amuzante, ar fi niste exagerari neconforme cu realitatea.

Problema mea cu aceasta carte este ca nu m-a prins deloc. Nu are absolut niciun carlig, nicio punte de legatura, cu mine: cu sufletul ori cu mintea mea.

Din start spun: nu sunt fan zombie ori alte creaturi semi-moarte. Nici vampirii nu-mi plac in mod deosebit, din acelasi motiv. Nici filme, nici carti. Bine ca spectacole de teatru cu astfel de tematica inca nu am intalnit.

Imi plac, insa, distopiile, drept urmare un punct de atractie tot as fi putut gasi. As fi putut …

Povestea este despre o lume post-apocaliptica, in care un virus, venit nu se stie cum, transforma oamenii in zombie. In acest caz, acesti zombie se numeau Flamanzi, pentru ca ei simteau permanent pofta de a manca. De a manca oameni vii. Care oameni vii puteau pati 2 lucruri: fie sa fie mancati partial si, infectati fiind, sa devina la randul lor Flamanzi, fie sa fie mancati in totalitate. Dupa noroc.

Personajul principal este Melanie, un copil special: desi infectat cu acest virus, ea parea in continuare umana, fiind inteligenta, putand avea diverse activitate, in special cognitive, specific umane. Ca tot se vorbea despre mitologia greaca, ea era un fel de semi-zeu, desi nu in urma imperecherii unui Flamand cu un neinfectat rezultase ea. Vedeti exact cum ajunsese asa.

Ea, la inceput, se afla intr-o baza militara ce functiona si ca centru de cercetare. Melanie era subiectul numarul 1, pe langa ea se mai aflau, insa, mai multi colegi. Ei erau incarcerati, fiecare in celula proprie, si dusi la cursuri in scaune cu rotile, legati fiind in asa fel incat nici macar nu-si puteau roti capul.

Pe langa Flamanzi si oameni normali mai era o categorie de oameni, Junkerii, oameni care se foloseau de flamanzi, dar care, cumva, nu doreau sa ajute umanitatea, oazele de oameni neinfectati, ci erau un fel de vagabonzi. Anarhisti.

Personajele importante (caci principala, in intelesul propriu al cuvantului, este doar Melanie) sunt:

  • Ceilalti copii, colegii Melaniei.
  • Medicul-cercetator Caldwell, cea care avea ca unic scop gasirea unui leac impotriva acestei molime. Aceste cercetari, insa, presupuneau sacrificii, ea efectiv diseca trupurile (si craniile) copiilor, subiectilor. Initial ea avea un ajutor, ulterior ramane singura.
  • Profesoara Helen Justineau, cea care dezvolta o ciudata relatie de prietenie (sau ce-o fi fost ea) cu Melanie.
  • Cei 2 soldati, Parks si Gallacher, ierarhia fiind, oficial aceasta.
  • Junkerii.
  • Flamanzii, ca personaj colectiv, un dusman comun incert.

Ma rog, vedeti exact de cine mai dati prin carte. Problema MEA cu TOATE aceste personaje este, insa, alta: nu am putut empatiza cu absolut niciunul. Fiecare era construit cu mai multe defecte decat calitati. Fiecare actiona, pe de-o parte, corect, facea ceea ce trebuia sa faca pentru cei ca el, pe de alta parte sunt astfel construiti incat nu am putut empatiza cu ei.

Nu va zic exact cine moare si cine supravietuieste, va spun doar ca nu mi-a putut parea rau de nimeni. Se intamplau lucruri groaznice pe acolo, dar cartea a reusit sa ma faca sa fiu atat de distant fata de actiune incat am avut o stare unica de sictir, de nepasare, pe tot parcursul lecturii.

In cazul altor povesti am avut tendinta sa ma intreb cum m-as comporta daca o astfel de molima ar lovi societatea in care traiesc. Alte povesti m-au facut sa ma pun in locul fiecarui personaj, sa ma intreb cum as actiona dac-as fi in locul lor.

Fata cu toate darurile nu mi-a starnit nimic. Poate doar o dilema: cum de a placut aceasta carte atator persoane? Poate ideea de zombie imi displace atat de mult incat ma face sa ma departez de orice s-ar intampla in poveste. Ori poate, cine stie, unii sunt atat de sensibili la suferintele unor copii incat atunci cand vad ca se intampla lucruri naspa unor micuti, nu mai pot judeca in mod obiectiv alte lucruri.

Fata cu toate darurile nu este, efectiv, o carte plina de defecte. Doar ca, in sens invers, nu pot sa-i gasesc un punct realmente forte, o calitate pe care s-o spun fara sa ma gandesc. Nu are nimic cu care sa iasa in evidenta, chiar daca, repet, nici defecte majore nu are.

Si, iarasi sunt subiectiv, poate si titlul mult prea bombastic mi-a setat in mod gresit asteptarile (pe langa 2 recomandari de la prieteni). Pentru mine, Fata cu toate darurile  ar trebui sa fie o carte cu o super-eroina, care sa faca si ceva magie, care sa aiba ceva ce au toti cei din jurul ei. Un fel de Divergenti in seria distopica omonima. Am fost profund dezamagit sa aflu la final ca Fata cu toate darurile era, de fapt, ca multi alti copii, avand, spre deosebire de ei, un pic mai mult noroc. Ori, poate, cine stie, a avea toate darurile inseamna, de fapt, sa ai noroc in viata.

Fata cu toate darurile a fost ecranizat/a in anul 2016. Romanul m-a facut sa NU imi doresc sa vad filmul, desi recunosc ca-s curios in privinta anumitor chestii. As vrea, poate, sa le vad. Iar trailerul, cel de mai jos, pare mult mai interesant decat intreaga carte. Exista, insa, si pasaje pe care NU mi-as dori sa le vad (sa va dau un exemplu: la un moment dat Melanie, ca sa-si potoleasca foamea, mananca … o pisica vagaboanda).

Fata cu toate darurile a fost comandata de pe Cartepedia si a aparut la Editura Nemira.

ps: Discutam cu o amica, una dintre cele care-mi recomandasera Fata cu toate darurile. O mare fana a cartii. Mai aveam 70 de pagini si ii ziceam ca astept ca finalul sa salveze cartea. Nu va dezvalui finalu, dar va zic ca in loc sa salveze romanul, il ingroapa de tot. Este cea mai proasta parte a intregii carti.

ps: Daca citesti un singur roman anul acesta, sa fie Fata cu toate darurile. Asa a fost caracterizata de catre o alta scriitoare, Martina Cole. Acum, fie ea a vrut sa se puna bine cu un coleg de breasla, fie cuvintele ei trebuie citite altfel. Eu le-as reformula altfel: Doar daca vei citi un singur roman anul acesta, Fata cu toate darurile va fi cartea anului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *