Desi al treilea roman al seriei, Fereastra de sus este PRIMA carte de Raymond Chandler pe care o citesc. Mi-a placut, m-a incantat, desi gusturile mele difera un pic. Philip Marlowe ramane, insa, UN PERSONAJ cu care as vrea sa mai am de-a face. Literar vorbind.

Pe scurt, detectivul particular Philip Marlowe este angajat de o batrana vaduva, Elizabeth Bright Murdock, sa-i recupereze o moneda rara, pe care credea ca i-a subtilizat-o nora cu care nu se afla deloc in relatii bune. Pe masura ce ancheta avanseaza, isi da seama ca lucrurile nu sunt deloc atat de simple, ca familia Murdock avea secrete bine ascunse, ingropate, care vor iesi la suprafata. 

Vi se pare plictisitor? Vi se pare ca lipseste elementul principal al unei carti politiste si anume crima, omorul? Pai acestea nu lipsesc, dar exact aici este farmecul cartii: nu vedem intregul tablou din prima, nu vedem cadavrul (aici, e drept, vorbim de mai multe) din primele pagini, ci intregul sir de crime are loc pe parcurs. Detectivul are si el un merit, pune si el umarul, fara sa vrea, la aceste crime.

Mi-a placut enorm romanul Fereastra de sus pentru modul in care este construita povestea, pentru latura sa politista. Nu poti anticipa nicicum finalul, suspansul este pana la final. Chiar si spre final, cand ai impresia ca ti-a fost dezvaluit tot, inca mai sunt mistere de dezlegat. Din acest motiv, bila alba.

Tot bila alba pentru modul in care-s construite personajele. Preferatul meu este aici detectivul Philip Marlowe, un detectiv inteligent, bun, dar cu propriile norme morale. Stie cand sa vorbeasca, cand sa taca, stie cat sa vorbeasca, stie cui si ce trebuie sa spuna. Stie care este clientul lui, dar stie sa si ajute oamenii cu care interactioneaza. Nu se imbogateste, dar nici nu moare de foame. Mi-a placut enorm si m-a facut sa-mi doresc sa mai citesc romane cu el personaj principal.

Un alt personaj care iese in evidenta, foarte bine construit, este domnisoara Merle Davis, secretara familie Murdock. Despre ea nu va pot spune mare lucru, nu vrea sa fac spoiler, drept urmare trebuie s-o descoperiti singuri.

Nici batrana doamna Murdock nu este un personaj de neglijat. Ea este construita pentru a fi antipatica, dar e construita bine, un personaj puternic si care mie, cumva, mi-a devenit simpatica spre final. Adica am empatizat cu ea pana la un punct.

Ce nu prea mi-a placut, evit sa spun ca mi-a displacut, a fost stilul MULT PREA DESCRIPTIV al autorului. Sa ne intelegem: povestea nu avea momente moarte, nu te plictiseai, pur si simplu autorul simtea nevoia sa descrie amanuntit fiecare incapere, fiecare haina a omului. Da, reda atmosfera de epoca, este un lucru bun pentru fanii povestilor de epoca. Eu, unul, prefer cartile mai putin descriptive, cele mai dinamice. Romanele in care personajele sunt descrise mai mult de actiunile lor, iar portul si infatisarea ne sunt aratate prin dialoguri. In loc sa spuna naratorul omniscient ERA IMBRACATA CU O BLUZA VERDE, CARE IESEA IN EVIDENTA, mie-mi place mai mult ca un personaj sa vina si sa spuna CE BLUZA VERDE AI! Chestiune de gusturi.

Fereastra de sus este un roman clasic al literaturii politiste americane. Inteleg de ce este apreciat, chiar daca gusturile mele sunt usor diferite. Poate, cu timpul, dupa ce voi citi mai multe astfel de romane, vor incepe sa-mi placa. Nu stiu, o fi si chestie de obisnuinta. Cert este ca, indiferent de gusturi, daca esti fan al cartilor politiste, Philip Marlowe este un personaj care cu siguranta iti va placea. Recomand cu caldura Fereastra de sus, carte aparuta la noi la Editura Nemira, pentru care trebuie sa multumesc librariei online Libris.ro.