Fetita din scrisoare este romanul de debut al autoarei britanice Emily Gunnis. Mi-a placut mult, imi place cum e scris, este intens, deloc previzibil, insa are 3 mari lacune care il scad foarte mult.
Povestea este greu de redat pe scurt, insa ma straduiesc s-o faca fara spoilere. Avem mai multe planuri temporale, principalele fiind 1956 si 2017 (prezentul). In 1956, Ivy Jenkins este trimisa “in exil” la St Margaret. Acolo erau duse fetele ramase insarcinate de mici. In acele vremuri o sarcina in afara casniciei era o rusine. Familiile, pentru a evita rusinea, preferau sa le arunce pe fete ca pe niste masele stricate. In prezent, in 2017, Sam Harper este o tanara jurnalista a carei cariera se afla in declin. Nu este fericita din niciun punct de vedere cu locul ei de munca, avand probleme si in viata personala, caci de fiica ei, Emma, au grija mai mult bunica si sotul ei, Ben, decat are ea grija. Atunci cand Sam pune mana pe niste scrisori mai vechi de-ale bunicii, incepe sa faca sapaturi in privinta acelui asezamant, St Margaret, despre care stia ca urma sa se darame dupa doar 2 zile. Nu va spun ce descopera, nu va spun nici ce legatura are ea personal cu acel loc si nici cum se termina totul.
Trebuie sa admit calitatile certe ale cartii, primele mele sentimente dupa citirea acesteia erau pozitive, eram inca in transa, inca socat de ceea ce citisem. Gandindu-ma, insa, mai bine, pot observa 3 defecte evidente ale cartii. Le voi evidentia mai jos:
Cum de toate fetele de la St Margaret nasteau FETE?
Inteleg ca acolo erau trimise fetele insarcinate, dar imi e greu sa cred ca toate acestea nasteau DOAR fete. Si eroinele cartii sunt fete, baietii sunt acolo, doar ca sa fie.
Inteleg ideea feminista de a pune femeile personaje pozitive, eventual victime, si barbatii personaje exclusiv negative, insa uneori lucrurile devin total nerealiste. Autoarea este femeie, feminista infocata, insa acest lucru nu ar trebui sa le faca sa scrie chestii nerealiste. Inteleg, drama este pentru femeile nevoite sa naste si sa li se ia copiii inca de la nastere, asta da, insa sunt convins ca aceste drame au atins si copiii de sex masculin ce s-au nascut in astfel de locuri.
Pana si Sam are o fetita, nicidecum un baietel. Nici macar ea nu putea naste baiat?!
Cand ati vazut ultima oara o persoana careia sa-in traiasca stra-stra-bunica?
Pe scurt, bunica bunicii lui Sam TRAIESTE! Deci pentru Sam acea persoana este STRA-STRA-BUNICA. Nu ni se precizeaza varstele celor 2 venerabile, dar tot mi se pare tras de par. Serios, stra-stra-bunica?! Ca sa intelegeti, sam avea 25 de ani. Cati ani ar trebui, deci, sa aiba stra-stra-bunica? Daca adaugam 20 de ani pentru fiecare mama, am avea 25 +20 (mama) + 20 (bunica) + 20 (stra-bunica) + 20 (stra-stra-bunica). Am avea 105 ani. Daca scadem 5 ani, presupunand ca toate ar fi nascut la 15 ani, ar trebui sa scadem din acei 105 ani vreo 20 de ani, deci am avea 85 de ani. Asta presupunand ca TOATE au nascut la 15 ani. Greu de crezut. Aproape imposibil.
Autoarea ne minte si ne ameteste (prea) mult!
Pentru ca twistul final sa fie posibil, cititorul trebuia sa fie mintit pana atunci. Minciunile nu vin doar din ce declara personajele, ci si din cuvintele autoarei. Ceea ce nu e deloc ok.
Iar salturile temporale sunt prea multe si uneori lipsite de sens: 1956, 2017, 1960, inapoi in 1956. Noroc ca la inceputul fiecarui capitol ni se spune clar cand ne aflam.
Daca aceasta carte va fi ecranizata probabil alternanta aceasta ar fi si mai obositoare.
Nu zic ca cele 2 procedee ar fi interzise, sunt folosite in multe randuri, spun doar ca in Fetita din scrisoare parca se abuzeaza de ele. Too much is too much, ca sa zic asa.
Per total, Fetita din scrisoare este o carte excelenta, chiar daca are cateva aspecte care ii stirbesc realismul, facand-o totodata un pic prea obositoare. Eu o recomand, insa din punctul meu de vedere rateaza sansa sa fie o carte excelenta, fiind doar una buna spre foarte buna.
Fetita din scrisoare a aparut in limba romana la Editura Litera, putand fi comandata SI de la Elefant, Libris, Carturesti, Libraria Delfin, Cartepedia si eMAG.
Leave a Reply