Povestile pe care le traiesc cu intensitate sunt cele in care m-as putea afla vreodata. Nu pot empatiza cu dramele de razboi pentru ca, habar n-am de ce, nu ma imaginez niciodata acolo. Empatizez, insa, cu chestii mai putin grave, cu lucruri care, la prima vedere, par mai putin importante. In Fortareata Digitala, de exemplu, este vorba de realitatea pe care o traim zi de zi.

Pe de-o parte, exista niste oameni care, pe baza informatiilor colectate, opresc atentate, prind infractori periculosi, opresc razboaie. Oamenii urmariti nu stiu asta, ceea ce ii face foarte vulnerabili. Stiti, atunci cand stii ca telefonul TI-AR PUTEA fi ascultat esti atent la ce vorbesti. Cand ESTI CONVINS ca linia e sigura iti dezvalui toate secretele.

Pe de alta parte, ideea de Fortareata digitala, de servere impenetrabile, este o utopie. Pana si serverele NASA pot fi sparte, daca cineva chiar isi doreste asta. Se spune ca din acest motiv NASA angajeaza constant hackeri: si-i face constant prieteni. Gruparile tip Anonymus sunt o exceptie.

Acum, marea problema a cartii este ca intr-o poveste pur informatica, ce putea fi imbogatita cu aventuri prin cine stie ce tari, a fost introdusa o parte romantica. O mica telenovela, un triunghi amoros. Eu l-as numi gretos, dar unora banuiesc ca le-a placut.

Mi-ar fi usor s-o caracterizez drept cea mai slaba carte a lui Dan Brown citita. Adica este slaba, telenovela aia strica tot, dar are indeajuns de mult suspans incat m-a facut s-o citesc pana la capat, fara sa ma gandesc la altceva. Am acum o alta de Dan Brown, cu care ma tot lupt. Pe care parca n-o mai termin. Nu va zic numele ei, nu-mi place sa caracterizez o carte dupa ce am citit doar un sfert din ea.

Revenind la Fortareata digitala, cred ca autorul s-a simtit responsabil pentru publicul feminin, atehnic, care va repudia aceasta carte. Asadar, a adaugat nitel romantism, care pica fix ca musca-n lapte. Sau, gastronomic vorbind, parca ar fi pus miere peste o portie de paste iuti.

Ceea ce e pacat, ma gandesc ca exista modalitati mult mai inteligente de a atrage un public.

Bine, nu-i singurul defect al cartii, caci al doilea defect, poate mai putin deranjant, este faptul ca-i un roman mult mai static decat altele. Suntem plimbati mult mai putin si, parca, de un personaj secundar. Este cumva frustrant sa vezi ca punctul forte al altor romane, precum Codul lui Da Vinci ori Inferno, latura turistica, este aici in plan secund, ea fiind lasata in seama unui personaj secundar.

E drept, daca stau bine sa ma gandesc, cred ca Fortareata Digitala este singura carte de Dan Brown care ar putea fi pusa pe o scena de teatru. Cu un regizor destept ar putea iesi un spectacol cu adevarat reusit. De efect. E drept, cu un pic ajutor multimedia, un spectacol cu multe secvente video, filmate, daca-s posibilitati financiare, chiar in Spania.

Per total, Fortareata digitala este un roman decent spre bun. Deloc memorabil, dar deloc slab, de neglijat. Nu este cu profesorul Langdon, ceea ce partial ma bucura: m-ar fi enervat la culme sa-l vad parte dintr-o telenovela.

Fortareata digitala se gaseste de cumparat pe site-ul editurii Rao si pe Elefant, Libris si Carturesti.