Am terminat de citit Fugarul de Massimo Carloto exact duminica seara. Luni dimineata a fost facut anuntul revocarii Laurei Codruta Kovesi din fruntea DNA. Desi acesta este un blog literar, de carte, nu pot evita partea politica si referirile la actualitatea de zi cu zi.

Cartea este destul de celebra, fiind vorba despre cel mai celebru fugar italian. Cel mai celebru caz de eroare judiciara din Italia, situatia fiind indreptata in mod politic, prin gratiere. Acest lucru m-a facut sa ma gandesc la un aspect: acum cat timp a fost gratiat cineva de catre Presedintele Romaniei? Nu ma intereseaza Presedintele Italiei, care apropo, fiind republica parlamentara, este unul ales de Parlament, un presedinte foarte limitat ca puteri. Ce-i drept, chiar si republicile parlamentare ii confera acest drept sefului statului, lucru care ar trebui sa ne dea de gandit.

Cartea Fugarul de Massimo Carloto nu este, insa, atat de mult despre cazul in sine, ci este mai mult despre efectele acestuia. Despre efectele unor erori judiciare succesive. Este impartita in doua mari parti.

Este vorba, intai si intai, despre viata de fugar. Despre deciziile pe care trebuie sa le ia fugarul, despre modul in care acesta relationeaza cu ceilalti.

Din punctul meu de vedere, si nu cred ca-s singurul, din multe puncte de vedere este preferabila viata in inchisoare. Cel putin din punctul MEU de vedere, viata de fugar mi se pare absurda, oribila. Ceva ce nu mi se potriveste nicicum.

Cea de-a doua parte este o lectie de sociologie, o chestie care la noi ar fi absurda: modul in care SOCIETATEA italiana s-a mobilizat pentru a-l elibera pe detinut.

La noi, orice discutie despre erorile judiciare este politizata. Exista o tabara politica de partea justitiei, talibana, fanatica, pe alocuri agresiva, care nu accepta existenta erorilor judiciare si care idolatrizeaza ideea de justitiei, care aplauda fiecare arestare, fiecare condamnare, si o alta tabara, complet contrara, care se agata de fiecare eroare, mai mica sau mai mare, a justitiei, care vrea sa profite de aceste greseli pentru a a critica, pentru a schimba, pentru a demoniza capii justitiei.

Intr-o asemenea atmosfera, unde fiecare urla, unde iti este greu sa spui cine are dreptate, intr-o situatie sau alta, un caz de mobilizare precum s-a intamplat in Italia este absolut imposibil.

In carte veti vedea ce inseamna solidaritatea umana si cum niste oameni s-au organizat pentru a salva un nevinovat. Si, atentie, in Italia nu exista pedeapsa cu moartea, drept urmare urma sa fie salvat de la inchisoare, nu de la moarte. Se spune ca mobilizarea este mult mai mare in tarile unde este pedeapsa capitala.

Altfel, Fugarul de Massimo Carloto este o carte EXTREM de bine scrisa, fiind, strict ca roman, extrem de captivanta, avand extrem de mult suspans. Un thriller foarte bine construit, chiar daca finalul e dinainte stiut (ma rog, pentru cine cunoaste cat de cat cazul). Massimo Carlotto se dovedeste un scriitor foarte bun, urmand a da o sansa si celorlalte carti scrise de el.

Fugarul de Massimo Carloto se gaseste de vanzare la urmatoarele librarii online: Elefant, Carturesti si direct pe site-ul Editurii Nemira. Despre cazul Carlotto puteti afla detalii din multe locuri, inclusiv de pe Wikipedia.