Gradina cu fluturi – Don Hutchison

3 Jul

Gradina cu Fluturi este cea mai bolnava carte citita in ultima vreme. Din pacate, din cauza povestii extrem de bolnave, sinistre, traumatizante pentru orice cititor, nu prea pot aprecia in mod corect, obiectiv, latura exclusiv literara. Nu m-as putea pronunta in privinta acestui aspect, actiunea efectiv te orbeste, te face sa te gandesti exclusiv la ce se intampla acolo, te face sa-ti imaginezi chestiile alea, absolut oribile, astfel incat nu te poti gandi, nici macar o secunda, la orice altceva.

Maya este o tanara cu o copilarie traumatizanta. De parca tot ce traise in familia ei nu era de ajuns, la un moment dat este rapita de un om extrem de bolnav. Sociopat, bolnav psihic, dar un om extrem de bine vazut de societate, cu avere, cu putere, cu o imagine buna. 

Acesta rapea fete tinere, de 16-17 ani, si le inchidea intr-un loc numit Gradina. Aici ele aveau parte de o noua viata, una condusa aproape in exclusivitate de catre el. De catre Gradinar.

Pentru ca acest Gradinar este pasionat, de-a dreptul OBSEDAT de fluturi, tuturor fetelor li se tatueaza fluturi pe spate si devin fluturasii lui. De care se putea folosi dupa propriul plac.

Aceste fete, insa, stiau ca urmeaza sa fie ucise, lucru care se intampla in 3 situatii:
– Cand fata ramanea insarcinata;
– Cand fata era bolnava (fie pentru ca facea infectie din cauza tatuajului, fie avea tulburari psihice cauzate de rapire, fie suferea rani din … diverse motive);
– Cand fata implinea 21 de ani.

In oricare din aceste situatii, fluturele urma sa fie … imbalsamat. Nu am inteles prea bine exact procesul fizic, poate pentru ca n-am fost niciodata bun la fizica/biologie, dar si pentru ca este posibil ca mintea sa refuza sa-si poata imagina asa ceva. Cert este ca fetele/fluturi deveneau eterne, erau expuse acolo, pe niste pereti speciali, unde puteau fi vazute si admirate atat de Gradinar, cat si de celelalte fete.

Nu va zic mai multe, nu va zic cum se termina totul, nu va zic cum Maya ajunge in custodia FBI, asta trebuie sa descoperiti singuri. Vreau, insa, sa subliniez cateva lucruri importante, unele dintre ele dovedindu-se de-a dreptul SOCANTE:

1. Modul total defect, halucinant, prin care Gradinarul chiar isi iubea fetele. Modalitatea in care el tinea la ele si le ingrijea. Nici nu-ti mai dai seama, de la un punct incolo, cat anume credea ca le face bine si cat anume era constient ca le face rau, ca le distruge.

2. Familia Gradinarului. O sotie si 2 copii. Nu va zic mai multe, va spun doar ca intr-o situatie de genul, orice psiholog va fi interesat sa cunoasca familia “pacientului”. Relatia tatalui cu cei 2 fii, dar si cu sotia sa, sunt extrem de importante, de relevante.

3. Fara sa intru in detalii, va zic doar ca Sindromul Stockholm nu este o poveste, o inventie.

Atat cat mi-am putut da seama, as putea face o singura observatie de natura literara, legata de modul in care este scrisa cartea. Sunt 3 mari capitole, 3 mari momente ale povestirii, le veti descoperi singuri. Doar ca aceste capitole sunt impartite in mai multe subcapitole. Iar aceste subcapitole sunt in urmatoarea secventa repetitiva: un narator omnisicient ne povesteste cum decurge interogatoriul (caci deja v-am spus, Maya, una dintre fetele-fluturas, ajunge in custodia FBI), urmand ca urmatoarea secventa, subcapitol, sa fie povestea efectiva a ei, din perspectiva ei. Din pacate, in afara de persoana I si nu a treia, stilul pare a fi asemanator.

Repet, n-am putut fi foarte atent la aceste detalii, fineturi lingvistice, este doar ceva la prima vedere, la o privire superficiala. Astept sa fiu contrazis ori confirmat cu argumente in aceasta privinta.

Totodata, as putea avea dubii asupra unui alt aspect, tot literar: cum de o fata fara prea multa scoala, caci nu facuse prea multa la viata ei, precum Maya, citea atat de mult si opere atat de complexe, de grele? Poate am eu o parere prea proasta despre persoanele lipsite de educatie ori poate sunt aspecte care-mi scapa, altfel Maya mi se pare ca este prea stiutoare, prea lucida si prea culta pentru cine ar trebui sa fie.

E drept, 90% dintre cei care vor citi Gradina cu Fluturi nu-si vor pune aceste intrebari. Ei vor fi, pe buna dreptate, socati de poveste. Vor plange, vor avea cosmaruri, se vor intreba cati Gradinari exista in realitate, in libertate, cati Gradinari wannabe sunt si ce ar trebui sa facem noi, ca cetateni individuali si ca societate, ca sa impiedicam orori precum acestea.

Oricum, Gradina cu Fluturi este o carte care merita citita. V-o recomand din suflet, chiar daca va avertizez ca ati putea avea cosmaruri. Poate fi cumparata de pe site-ul Editurii Herg Benet si de la toate librariile online si offline din tara.

One Reply to “Gradina cu fluturi – Don Hutchison”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *