Inferno – Dan Brown

27 Feb

Va povestisem intreaga aventura a citirii Codului lui Da Vinci. Chiar daca asta inseamna spoiler, nu pentru carte, ci pentru articolul in sine, spun doar ca Inferno, romanul aceluiasi autor, cu acelasi personaj principal, mi-a placut mult mai putin. As spune chiar daca as fi citit intai Inferno, nu stiu daca as mai fi fost fan Dan Brown. Cu siguranta n-as fi fost un fan atat de infocat.

Doua lucruri mi-au displacut la Inferno, ambele fundamentale: ritmul cartii si finalul.

Despre ritm va spun doar atat: cartea m-a facut s-o termin in peste 10 zile. Pur si simplu citeam si dupa cateva pagini, dupa 20, imi aminteam ca am multe altele de facut. Pur si simplu nu ma atragea s-o termin, dar am zis ca nu incep alta pana n-o termin.

Iar finalul, dragii mei, este unul demn de filmele romanesti. Finalul zici ca este facut de un scenarist roman: nici cal, nici magar. Ma rog, este un final deschis, unul care lasa loc imaginatiei cititorilor.

Ramane turul aproape complet pe care il parcurgem in Florenta. Ramane istoria pe care o invatam impreuna cu autorul. Raman cele 2 mari probleme, exploatate extrem de bine in carte: problema geniilor neintelese, a persoanelor geniale ce nu sunt valorizate de societate, si problema suprapopularii si a metodelor oribile, total absurde, pe care unii incearca sa le aplice problemelor reale. Caci, zic unii, si marii dictatori identifica deseori in mod corect problemele. Partea trista, in cazul lor, consta in metodele barbare prin care ei cred ca pot rezolva problema.

Ca sa revin la actiunea cartii, mai trebuie sa va spun ceva. Un lucru care m-a pus pe ganduri. Cica exista o firma, una mare de tot, care reuseste sa ASCUNDA oameni. Pur si simplu daca am milioane ori miliarde de dolari si vreau sa cercetez ceva, ori pur si simplu sa dispar o perioada, aceste firme ma ajuta sa fac asta. Adrese sigure, identitati false, tin la distanta potentialii viziatori. Din ce am inteles, astfel de firme exista, sub diverse forme. E drept, in carte are un cu totul alt nume.

Da, de dezamagit m-a dezamagit ritmul si suspansul scazut. Caci in rest pe partea de istorie si de ghid turistic Dan Brown nu dezamageste. Nu are cum sa dezamageasca.

Si, totusi, de ce acel final? Inteleg ca filmul omonim are alt final. Avand in vedere cat mi-a displacut finalul cartii, banuiesc ca finalul filmului imi va placea. Adica imi imaginez ca ORICE ALT FINAL e mai bun decat cel ales de Dan Brown. La modul sincer, nu ma mir ca producatorii filmului l-au schimbat.

Acum, nu zic, unora le-a placut Inferno, sunt persoane care o apreciaza mai mult decat Codul. Poate pentru ca, turistic, este mai detaliata. Este mai descriptiva. Pe mine, insa, nu m-a tinut in priza. Aveam, poate, asteptari prea mari.

Romanul Inferno, scris de Dan Brown, a aparut la Editura Rao. Se gaseste in majoritatea librariilor offline si online. Dintre cele online, recomand: Elefant, Libris, Carturesti si, bineinteles, direct de pe site-ul editurii Rao.

5 Replies to “Inferno – Dan Brown

  1. Si mie cel mai mult mi-a placut “Codul lui Da vinci”, desi dupa descrieri si recenzii cred ca si Origini o sa-mi fie pe plac. Am incercat sa citesc si Inferno, Conspiratia, Ingeri si demoni, dar toate m-au pierdut pe undeva. “Fortareata digitala in schimb a fost de asemenea bunicica.
    Sincer iti recomand si King (Stephen), s-ar putea sa-ti fie pe plac. Si vreau sa te vad citind Philip Dick. :))

    • Acum sunt la Conspiratia. Iar cealalta care ma asteapta este Fortareata digitala. Pe restul trebuie sa le cumpar 🙂

      Legat de ce zici tu, Stephen King e pe lista. Cred ca incep cu Carrie 😉

  2. Pingback: Conspiratia lui Dan Brown contine prea multa propaganda americana

  3. Pingback: Fortareata digitala - Dan Brown - CitestE-MI-L sau MORI PROST!

  4. Pingback: Origini - Dan Brown - CitestE-MI-L sau MORI prost!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *