Insula Porcilor – Mo Hayder

24 Jul

Insula Porcilor este cam a patra carte, daca le-am numarat bine, de-a autoarei britanice Mo Hayder pe care o citesc. Din start spun ca, pana acum, este cea care m-a dezamagit. De altfel, cartile autoarei au fost, pentru mine, cam cum sunt drogurile tari (ma rog, cum se zice ca sunt, ca din proprie experienta nu va pot spune): la inceput ai o senzatie divina, incredibila, pe care ulterior o tot cauti, cu fiecare doza. Senzatie pe care nu mai gasesti, dar la care inca visezi.

Cam asa a fost la mine cu cartile autoarei Mo Hayder: inca astept sa traiesc aceleasi senzatii pe care le-am simtit la Tratamentul, prima carte de-a ei citita.

Pana sa va spun ce probleme am eu cu carte, trebuie sa va zic povestea ei:  Insula Porcilor este un loc plin de mister, cu un renume dubios. Acolo traia o comunitate religioasa izolata, despre care se spunea ca practica diverse ritualuri. Tot acolo, intr-un filmulet devenit viral se vede o creatura ce este considerata de multi a fi diavolul in persoana: jumatate om, jumatate animal.

Pentru jurnalistul Joe Oakes toate aceste lucruri sunt indeajuns de interesante si relevante pentru a merge sa se convinga singur. Chestia interesanta este, insa, alta: acea comunitate religioasa izolata, acea secta, isi schimbase liderul, gurul, ziaristul Joe Oakes avand un duel vechi, o disputa ramasa neterminata, cu fostul lider, care lider traia tot pe aceasta insula, dar complet izolat de restul sectei. Vedeti voi exact ce si cum.

Ideea este ca nu tot romanul se desfasoara acolo, pe insula. Nu este, asa cum ma asteptam, o insula unde traiau niste psihopati, niste criminali in serie (ori macar UNUL). Ma asteptam la ceva spectaculos, la ceva iesit din comun.

Si, cu riscul de a face spoiler, trebuie sa dezvalui un mic secret (nu, nu este singurul si nu este nicidecum cel mai important): acel diavol, acea creatura mistica, era de fapt fiica batranului guru, a celui izolat. Fata avea o coada, o excrescenta, nu va zic exact de ce, care-i explicatia medicala. Ideea este ca sunt astfel de cazuri in realitate, nu este ceva chiar iesit din comun.

Ma rog, in carte vedem cu unii dadeau explicatii religioase, mistice, acestei cozi, acestei excrescente, acestei anomalii medicale, incercand s-o elimine tot prin astfel de ritualuri.

Acum, cum se ajunge la confruntarea dintre Joe si acel guru batran nu va spun. E clar ca nu va spun nici cum se termina ea. Ce va spun, insa, caci este unul dintre marile minusuri ale cartii, este faptul ca spre final, pe parcursul a cateva zeci de pagini, peste o suta chiar, in loc sa citesc ceva sangeros, sa citesc thriller, am avut parte de un … triunghi amoros!! Fix asa: Joe se indragostise (intr-un fel) de tanara posesoare de coada! Ma rog, acolo, pe insula, mai avusese o tentativa, o tanara doritoare.

Deci un potential thriller devine, in multe momente, o telenovela proasta, avand parte de … geometrie in iubire (cum ar zice Delia): sotul Joe, fata ciudata (cea cu coada), sotia lui Joe si psihiatrul sotiei.

Nu intamplator v-am spus despre acele zeci de pagini, aproape o suta, daca nu peste, caci acesta este al doilea mare defect al romanului: o poveste ce putea fi narata in maximum 250 de pagini a fost spusa in peste 400. In acest caz, expresia Se invarte in jurul cozii are un inteles dublu.

Nici macar pe partea aia profunda, sociologica si psihologica, de comunitate izolata, de secta religioasa, cartea nu este ceea ce trebuie. Absolut deloc.

Sa va zic acum si al treilea defect, cel mai grav dintre ele, dar defect pe care multi, probabil, n-o sa-l sesizeze: finalul. Un final ambiguu, absurd, scos rau din context, clar nerealist, aproape imposibil.

De ce am zis ca multi n-o sa-l sesizeze? Simplu: multi vor abandona cartea inainte sa ajunga la final. Ceea ce as fi facut si eu DACA nu as fi citit alte carti ale autoarei.

Caci, intr-adevar, daca Insula Porcilor este PRIMA carte scrisa de britanica Jo Hayder pe care o citesti, s-ar putea sa eviti complet scrierile acesteia. Lucru deloc in regula, caci Tratamentul este unul dintre cele mai bune thrillere citite in ultima vreme. Da, revin la obsesia mea initiala. Parc-as fi drogat…

De fapt, incercand sa vad imaginea de ansamblu, big picture cum ar zice englezii, Insula Porcilor nu are niciun punct forte cert. Incearca sa fie prea multe, si thriller, si ceva psihologic, sa aiba si elemente religioase, dar si in proportie de aproape 25% sa fie si ceva romantic. Aceasta shaorma literara, cu prea multe ingrediente indesate in aceeasi lipie (aceleasi coperti) se intoarce, de fapt, impotriva cartii, caci per total nu va multumi pe de-a-ntregul fanii niciunul gen abordat: fanii cartilor romantice vor considera cartea ca fiind mult prea sangeroasa, fanii thrillerelor, printre care ma numar si eu, o vor considera plictisitoare, lipsita de adrenalina, de suspans, fanii cartilor cu subiect religios vor fi nemultumiti de lejeritatea cu care este tratat subiectul, iar fanii cartilor psihologice vor fi extrem de dezamagiti de persoanejele mult prea superficiale si seci construite.

Marele noroc (al meu, al nostru, al literaturii) este ca Insula Porcilor nu va avea continuare. Sau, ma rog, nu se intrevede vreuna. As putea spune ca este singurul lucru cu adevarat imbucurator care reiese in urma lecturii.

Insula Porcilor a fost comandata de pe Cartepedia.

2 Replies to “Insula Porcilor – Mo Hayder

  1. Frumoasa recenzie si bine argumentata. Am inteles de ce nu ti-a placut. Dar daca iti mai fortai putin imaginatia la final, ti-ai fi dorit ca romanul sa aiba continuare. Insula porcilor nu este CEL mai bun roman scris de Mo Hayder. CEL mai bun e Tokio. Dar este creativ si cel putin cu fata cu coada s-a descurcat de minune.

  2. Eu am avut noroc, am citit ( rectificare, am încercat să citesc) Insula porcilor după Omul-pasăre și Tratamentul. Două cărți care mi-au plăcut foarte mult. Dar Insula…. dezamăgire amară.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *