Interviul este o carte care, teoretic, nu mi se adreseaza. Din multe motive, pe unele le pot spune, pe altele nu, eu nu sunt nicidecum publicul tinta al cartii. Cu toate astea, cartea mi-a placut, o iesire din zona mea de confort fiind binevenita (fix asa vad eu lecturile din afara genului meu literar preferat).

Principalul (dar nu singurul) motiv pentru care Interviul nu mi se adreseaza in mod specific este faptul ca nu am dat multe interviuri la viata mea. Ma rog, interviuri DE ANGAJARE, caci altfel de interviuri am dat si am luat. Chiar si la cele la care am fost, motivul principal a fost curiozitatea, la niciunul dintre ele nefiind DISPERAT. Eu nu am vazut interviul ca pe o ultima sansa, eu ducandu-ma la cateva, putine, alese pe spranceana, cu gandul ca nu am nimic de pierdut. Norocul meu, ca sa zic asa, e ca nu m-au angajat.

In romanul Interviul, metafora principala este ce anume trebuie sa faci, la cate trebuie sa renunti, pentru a lua un INTERVIU. Trebuie sa renunti la tine, la principiile tale, la conceptiile tale, trebuie sa te VINZI pe tine, din toate punctele de vedere. Aici, recunosc, autorul a reusit sa ma atinga, eu avand de mult timp o problema cu termenul acesta. Eu NU ma vand pe mine, chiar daca in ceea ce fac sunt deopotriva “content writer”, “social media manager” si “marketing manager”. Ma rog, sunt si “owner”, sunt si “CEO” (desi ador sa spun ca sunt SEO si nu CEO). Eu centrez, eu dau cu capul, eu ratez, eu imi reprosez ratarea, ca sa zic asa. Ideea este ca eu URASC acest termen, eu nu ma VAND, ci imi vand produsele mele, imi vand skill-urile mele. Pe mine, insa, NU MA VAND NICIODATA. Sau, altfel spus, NU IMI PROPUN sa ma vand. Cel putin pe moment.

Totodata, Interviul este scris de un om care cunoaste domeniul financiar-bancar, nu intamplator am pus acea poza cover. Voiam sa va arat ce alte carti a mai scris autorul, mi se pare relevant pentru o minima imagine de ansamblu. De altfel, este interesant de privit si din perspectiva editurii la care a aparut: o editura de nisa, specializata pe carte economica si juridica, Grupul Editorial Universul Juridic.

Nu va voi spune despre influentele acestei carti, despre lumea reala si lumea imaginara, nu va voi vorbi despre zombie (niciodata nu am stiut cum se scrie acest cuvant la singular si cum se scrie la plural; ori poate nu are plural?), nu voi repeta ceea ce autorul a scris excelent la finalul cartii. Pe bune, dupa o astfel de postfata regret ca alti autori nu scriu asa ceva. E drept, contine spoilere, trebuie citita DOAR dupa lectura cartii, insa mi se pare o idee excelenta. Iti ofera perspectiva OFICIALA asupra cartii.

Desi mi-a placut mult Interviul, are 2 mici defecte:

  1. Ritmul mult prea putin alert o face greu de citit. Dupa mine, cartea se adreseaza celor cu rabdare de fier. Desi se intampla lucruri interesante, ritmul este atat de lent incat ai impresia ca daca sari 10 pagini nu ratezi nimic. Ca-n cazul telenovelelor unde daca ai ratat 3 episoade nu ai pierdut mare lucru. Pentru un thriller/horror, chestia asta este un mare defect. Daca, insa, veti trata Interviul drept o carte care vrea sa-ti arate ceva, care vrea sa-ti prezinte altfel Interviul, s-ar putea sa constatati ca ritmul este cel necesar. Eu am tratat-o INTAI ca un thriller si, in plus, sunt obisnuit cu cartile alerte. Deci ce e gresit din punctul meu de vedere poate fi un mare atu din perspectiva altora.
  2. M-a deranjat folosirea initialelor pe parcursul cartii. La final, insa, am iertat autorul de acest defect. La modul serios, nu-mi plac cartile unde C intalneste pe S si pe D. Evident, la final am inteles motivul, insa am simtit nevoia sa spun asta aici, sa spun ca pe parcursul lecturii chestia asta ma cam zgaria pe creier.

Per total, Interviul este o carte buna, care pentru altii, pentru publicul tinta predilect, se poate dovedi una excelenta. Pentru mine este prima carte scrisa de Cosmin Baiu pe care o citesc, insa promit ca nu si ultima.

Interviul poate fi comandata de pe Libris, Elefant, Carturesti si eMAG.