Cartea Istoria Iubirii (ecranizarea acesteia a fost tradusa, in mod cumva surprinzator, Povestea Iubirii) este o carte despre puterea … unei carti. As zice a iubirii, dar este un pic difierit.
Trec peste partea evreieasca, pe care o veti descoperi singuri (caci vorbim despre evrei care au plecat din Polonia in SUA din cauza Holocaustului), trec peste iubirea tatalui pentru fiul pe care, de fapt, nu l-a intalnit live niciodata, si ajung la partea care m-a impresionat cu adevarat.
Nu va spun exact acea parte, nu v-o povestesc, ci doar va intreb: cand isi atinge cu adevarat scopul o carte? Unii spun ca atunci cand ajunge la cat mai multi cititori, latura comerciala primand. Altii, insa, sunt in culmea fericirii atunci cand aud ca cineva a fost botezat dupa numele personajului principal. Practic, exista o persoana ori o familie care a fost atat de impresionata de acea carte, de acea poveste, incat a decis sa-si boteze astfel copilul.
Ceea ce, intr-adevar, este o realizare, un lucru pe care orice scriitor si l-ar dori. Este un fel de NAS al acelui copil. Stiti, se spune ca legatura pe care o are un copil cu nasul sau este numele. Al doilea prenume, de multe ori. Poate din acest motiv eu nu simt nicio legatura cu nasul meu, pe care l-am cunoscut doar cand eram foarte-foarte mic, acum mult timp: pentru ca desi m-a nasit, nu mi-a lasat ca amprenta si numele sau.
Legat de structura cartii, de constructia ei, este o poveste-puzzle. De fapt, deloc diferita de constructia filmului. Totusi, o constructie deloc obositoare, stii in fiecare moment unde te afli si care-s personajele care vorbesc.
Acum, desi filmul l-am vazut acum 2 ani (la TIFF 2016), deci e posibil sa nu-mi amintesc foarte multe de atunci, il consider inca peste carte. Unele lucruri ma impresioneaza mai mult atunci cand le vad, iar actorii care dau viata personajelor fac o treaba excelenta. Drept urmare, desi-s pe un blog de carte si desi de obicei recomandarea este certa, CARTEA, de data aceasta voi recomanda filmul Povestea iubirii, pe care-l consider excelent. Cartea Istoria Iubirii este doar foarte buna, nefiind insa atat de impresionanta (daca-mi este permisa formula aceasta). E drept, este posibil sa fie vorba si de locatia in care am vazut filmul: in aer liber, in Piata Unirii din Cluj, alaturi de alte doua sau trei mii de oameni. O astfel de experienta nu este una exclusiv individuala, cum este experienta lecturarii cartii, ci este una eminamente sociala.
Am cumparat Istoria Iubirii de pe Cartepedia, dar se gaseste si-n toate librariile Librarium din tara.
0 Comments
1 Pingback