Jaf cu elicopterul este o carte pe care o am de ceva timp in biblioteca. Se facusera 2 ani de cand o aveam si inca nu ii venise randul. Cumva, insa, romanul plutea: biblioteca mea sufera aranjamente si rearanjamente constante, insa aceasta carte ramanea cumva deasupra. Insa, intr-un mod la fel de dubios, cand ziceam ca ii vine randul (dupa ACEASTA carte ma apuc de Jaf cu elicopterul), aparea brusc o alta care devenea prioritara.

Prima surpriza pe care am avut-o in legatura cu aceasta carte este ca este scrisa de un suedez. Nu stiu de ce, insa coperta si titlul ma duceau cu gandul la un scriitor american. A doua surpriza, la fel de mare, este faptul ca romanul Jaf cu elicopterul este bazat pe fapte reale. Chiar a existat un astfel de jaf. Nu stim exact ce parti din povestea reala au fost pastrate si ce anume este inventat, insa am ajuns sa ma bucur de povesti, de thrillere in mod special, fara sa mai caut prea multe despre povestea reala.

Adica, altfel spus, exista povesti, precum Unul dintre noi (ecranizata Utoya:22 iulie), unde povestea reala este importanta, este relevanta, masacrul acela nu trebuie uitat, de pe urma lui avem de invatat, insa povestile precum cea din Jaf cu elicopterul sunt bune de savurat fara sa te intereseze cat de adevarate sunt.

Pe scurt, un grup extrem de eterogen de oameni pun la cale cel mai nebunesc jaf din istorie: urmeaza sa sparga unul dintre cele mai sigure depozite de bani din tara si una dintre cele mai sigure cladiri din Europa de Nord. Cladirea se afla in vecinatatea unei sectii de politie, are 6 etaje, asa ca singura posibilitate gasita de temerari este intrarea … pe sus. Cum anume decurg pregatirile, cine erau cei implicati, cum decurge jaful si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.

Pentru mine, Jaf cu elicopterul a insemnat adrenalina pura. Capitolele finale, cele care descriau desfasurarea jafului, scurte si intense, au fost un deliciu. Chiar ma gandeam cum le-as fi resimtit daca le-as fi citit direct, fara sa vad pregatirile, fara sa vad persoanele implicate. Sa asist pur si simplu la jaf.

Iar personajele, dragutele de ele, sunt extrem de bine, de echilibrat, construite. Sunt tipul de jefuitori pe care nu-i poti dispretui, chiar daca nu poti nici sa-i indragesti. Nu sunt chiar Robin Hood, precum Sicilianul care dadea mare parte din ce obtinea la saraci, dar nici nu sunt criminali sangerosi, pe care sa-i dispretuiesti ori de care sa-ti fie frica. Excelent conturati, foarte interesanti ca personaje.

Nu va dezvalui finalul, insa va spun ca pentru mine a fost un adevarat deliciu. Merita sa cititi Jaf cu elicopterul INTAI SI INTAI pentru final. Abia apoi pentru jaful in sine si pentru personaje. Finalul acela senzational merita toti banii.

Nu pot sa inchei fara sa spun cat de antipatici, prosti si ingamfati sunt politistii din aceasta carte. In special politista aia ciudata, care locuia intr-un apartament aproape gol (minimalism ii zic unii), deopotriva sexy si respingatoare, careia literar vorbind ii doresc tot raul profesional din lume. Daca as mai intalni-o intr-o alta carte, intr-o alta poveste, as fi de partea infractorilor doar pentru a o vedea pe ea pierzand. Nu stiu de ce, dar mi s-a parut mult, mult prea antipatica. Ma rog, nu chiar atat de antipatica precum Helen Grace.

Nu in ultimul rand, Jaf cu elicopterul m-a dus cu gandul la Made in Sweden: tot un caz real, tot ceva suedez, infractorii parca aduceau vag a protagonistii din cealalta carte. Nu stiu, se pare ca-s singurul care s-a gandit la ea. Dar na, stiu deja ca-s diferit de altii.

Va recomand cu toata caldura sa cititi Jaf cu elicopterul. Are personaje misto, are politisti antipatici, are multa adrenalina si are un final delicios. 

Jaf cu elicopterul a aparut la Editura Litera (in colectia BUZZ BOOKS, caci asta pare un elicopter pe cer, o pasare care zboara), putand fi comandata si de pe Elefant, Libris, Carturesti, CEL.RO, Cartepedia si eMAG.