Legenda unei sinucideri este un mix dubios intre legenda, fictiune si literatura. Se bazeaza pe o intamplare reala, trautamizanta, din viata autorului David Vann, si anume sinuciderea tatalui sau.

Tatal avea 40 de ani, fiul avea 14. Un moment traumatizant pentru orice adolescent a fost transformat de scriitorul David Vann intr-un bun prilej de … literatura. Cliseic am putea vorbi despre exorcizare, acesta este de altfel termenul evocat si-n descrierea de pe site-ul Editurii Litera. Doar ca este ceva mai mult decat o exorcizare, asa cum este ceva mai mult decat o literatura.

Partea interesanta, din punct de vedere literar, este structurarea acestei carti: este in aparenta o carte de proza scurta, unde fiecare povestire are pe de-o parte un inteles propriu, distinct, insa pe de alta parte este o particica dintr-un intreg. Partea importanta este cea din mijloc, excursia celor 2, tata si fiu, pe o insula pustie. Nu va fac spoilere, desi numai de spoilere nu poate fi vorba aici, insa acea povestire in 2 parti din mijlocul cartii este piesa de rezistenta, este cheia intelegerii intregii povesti.

Mi-a placut ideea in sine, de a scrie povestiri scurte, diferite, care abordau in felul lor aceeasi problema: relatia tata-fiu. Asa cum zic deseori, ultima oara in cazul spectacolului de teatru Colectionarul, nu ma pun in pielea unuia dintre protagonisti, am noroc ca nu a fost cazul de asa ceva, insa incerc sa ma pun in pielea celorlalti. Cum m-as simti eu, oara, daca un prieten de-al meu ar pleca pe o insula pustie doar cu tatal ori cu fiul sau? Oare as incerca sa-l impiedic, sa-l conving ca face un lucru gresit? Oare as incerca sa-l contactez cat timp e acolo?

V-am zis mai demult, atunci cand am scris despre cartea Rugaciune pentru Cernobil, ca nu sufar deloc dupa protagonistii unei carti de fictiune, oricat de oribile ar fi crimele, oricat de odiosi ar fi criminalii, insa sunt afectat de ceea ce patesc personajele unor carti de non-fictiune. Asa ca unul ca mine, pentru a putea savura cartea aceasta fara sa fie afectat de ea, ar trebui s-o judece ca pe o fictiune pura. Din pacate, nu este deloc asa.

Nu inchei fara sa va vorbesc din nou despre sinucidere. Nu este un spectacol pe care sa-l plac cu adevarat, mai degraba il evit si l-am evitat. Nu-l plac, nu-l stapanesc foarte bine, insa cumva dau de el in multe locuri, in teatru, in filme, in carti. Ideea de baza, bine reliefata in aceasta carte, este in ce masura esti vinovat de sinuciderea cuiva. Vinovatia nu este una legala, ci una morala, fara sa aiba legatura, cel putin in aceasta carte, cu cea religioasa. Avem, deci, o morala proprie, diferita atat de cea legala, cat si de cea religioasa.

Pe scurt, daca-ti petreci timpul cu un om, doar tu cu el, pe o insula pustie, iar el se sinucide, cat de vinovat esti de decizia lui? Puteai s-o eviti? Puteai sa eviti sinuciderea per total sau doar amanai momentul?

Problema principala a cartii Legenda unei sinucideri, desi unii vad asta drept marele ei atu, este ca nu raspunde la intrebari decat printre randuri. De fapt, dupa lectura cartii fiecare pleaca cu raspunsurile proprii, cu interpretarile personale. Ceea ce nu e neaparat un lucru rau, desi unul ca mine, mai scrupulos, si-ar fi dorit altceva.

Pentru o intelegere mai adecvata a cartii puteti cauta date despre autorul David Vann, desi unii spun ca acest lucru ar fi contraproductiv, caci o carte ar trebui inteleasa doar pe baza chestiilor scrise intre copertile ei. Puteti, eventual, sa cititi despre autor DUPA lectura cartii. Sunt curios cat de mult o sa va schimbe perspectiva.

Legenda unei sinucideri de David Vann a aparut la Editura Litera si poate fi comandata (si) de pe Elefant, Libris, Carturesti, Cartepedia, Libraria Delfin si eMAG.