Locuri intunecate este al treilea roman ca notorietate, dupa Fata disparuta si Obiecte ascutite (toate ecranizate). Toate intra in categoria thrillere psihologice, toate avand ca punct forte twistul.

In acest roman, Locuri intunecate, o avem drept personaj principal pe Libby Day, singura supravietuitoare a masacrului care a ingrozit micuta lor comunitate. Cel acuzat la acea vreme de tot masacrul a fost Ben Day, fratele lui Libby. Condamnarea acestuia s-a petrecut si cu ajutorul acesteia, caci desi foarte mica, doar 5 ani, aceasta a depus marturie contra lui. Dupa mai bine de 20 de ani de viata lipsita de sens, in care a fugit de adevar in loc sa caute, Libby incepe sa faca sapaturi sa afle cum s-au petrecut lucrurile. Multa lume este convinsa ca nu Ben este vinovatul. Insa, in mod surprinzator, Ben nu se afla printre cei doritori de aflarea adevarului. Parca doreste sa stea in inchisoare. Daca el se considera vinovat, cum i-ar putea altcineva dovedi nevinovatia? Daca nu el nu vrea sa se ajute, de ce ar vrea altii s-o faca? Restul, ca de obicei, veti descoperi singuri.

Acum, pana sa va zic efectul pe care aceasta lectura l-a avut asupra mea, trebuie sa va zic principala problema pusa de ea. Asadar, atunci cand auzi ca mai multi membri ai unei familii au fost ucisi si ca unul dintre ei a scapat, primul instinct este sa spui ca cel scapat este un noroc. Ca a avut un mare noroc. Lucru cat se poate de neadevarat. Sunt persoane, fanii sinuciderilor, care spun ca norocosii sunt, de fapt, cei morti. Sunt atatea povesti cu mafioti in care, pentru a-l chinui pe X, ii omori toata familia si-l lasi pe el sa traiasca cu toate traumele aferente. In mod evident, adevarul este undeva la mijloc, in mod evident unii oamenii nu reusesc sa treaca niciodata peste o asemenea trauma. Incercati sa va puneti in locul micutei Libby: ganditi-va cum ati reactiona voi intr-o asemenea situatie? O mai puteti considera NOROCOASA?

Sa trecem acum la partea personala, psihologica. Imediat dupa ce am terminat aceasta carte, am trecut la urmatoarea. Cumva, instinctiv, am vrut sa am cat mai putin timp la dispozitie s-o diger. Am vrut sa ma gandesc la trauma lui Libby un timp cat mai scurt. Dupa ce am mai citit vreo 2 efectiv mi-o scosesem din cap. Uitasem ca am citit asa ceva. In acest moment am 7 carti citite pe 2021. Cand m-am apucat de articol, la primele ore ale acestei zile, aveam doar 6. Insa cand incercam sa-mi amintesc ce carti am citit, la socoteala ieseau doar 6. Pe aceasta o scosesem complet din minte.

Dupa ce am vazut-o pe GoodReads si dupa ce i-am citit din nou sinopsisul oficial, amintirile despre ea au venit ca o avalansa. Mi-am amintit de ea ca si cum as fi citit-o ieri. Mi-am amintit si ce voiam sa-mi amintesc, dar si ce nu voiam. Mi-am amintit, intr-un mod socant, inclusiv cartea Obiecte Ascutite, scrisa de aceeasi autoare, despre care nu am apucat sa scriu, pe care insa am citit-o acum aproape un an (prin martie 2020). Mintea mea functioneaza in moduri cat se poate de dubioase.

Locuri intunecate este, per total, o carte excelenta. Pe mine m-a speriat mai mult decat alte carti si a avut un efect extrem de dubios. Insa nu garantez ca va avea acelasi efect la toata lumea. Totodata, tin sa subliniez DIN NOU ca si aceasta carte, ca si celelalte 2 ale autoarei, a fost ecranizata.

Romanul Locuri Intunecate a aparut la Editura Trei si poate fi comandat de pe Elefant (in engleza), Libris, Librex, Libraria Delfin si eMAG.