Scriu despre acest volum 3 al seriei Millennium, intitulat Castelul din nori s-a sfaramat, dupa mai bine de o saptamana de cand l-am terminat si dupa ce deja am inceput volumul 4. Ma grabesc sa scriu despre 3 si sa termin de citit volumul 4 pentru ca joi voi vedea ecranizarea celei de-a patra carti. Ca sa va fac din start un mic spoiler: Castelui din nori s-a sfaramat este cea mai buna carte a seriei. Afirm asta si comparativ cu primele 2, dar si comparand-o cu ce am citit pana acum din volumul 4.

Acum, este de discutat cat de adecvate sunt aceste comparatii. Multi spun ca nu e corect sa comparam cartile dintr-o serie, caci poate asa au fost gandite. Iar aici, in cazul Millennium, lucrurile sunt cu atat mai complicate. Intai si intai, decesul lui Stieg Larsson face sa existe primele 3 volume, trilogia originala, si restul. Tototdata, volumul 2 chiar a fost gandit ca o introducere ampla, detaliata, complexa, a volumului 3. Practic, volumul 3 incepe direct, abrupt, exact de unde se terminase volumul 2 . Retrospectiv, Volumul 1 imi pare acum doar un mic demo, o poveste menita sa atraga atentia, o poveste diferita de tot ce urmeaza.

Fara sa va spun exact ce se intampla, fara sa va spun cine era exact tatal lui Lisbeth, trebuie sa va povestesc cum am trait eu aceasta carte. Da, eu traiesc cartile, recenziile mele fiind, de fapt, experientele avute lecturandu-le. Ca o paranteza, unul dintre cele mai apreciate articole, ca trafic si nu numai, este acesta. O nerecenzie, de fapt.

Asadar, dupa fiecare capitol al romanului Castelul din nori s-a sfaramat ma gandeam cum ar suna o astfel de poveste in Romania. Cine s-ar ocupa, cine ar acoperi o astfel de structura, cine ar finanta-o (si cum) si, mai ales, cine ar fi acel ziarist ori acei ziaristi care ar deconspira-o. Si, din pacate, la aceasta ultima parte m-am blocat. Avem ziaristi onesti, bine intentionati, avem si ziaristi de investigatie, si mai putini. Din pacate, insa, si unii si altii au propriile limite. Propriile frane. Iar un astfel de scandal ar fi musamalizat si ar fi blocat din toate partile. Din punctul MEU de vedere, in Romania un scandal care sa NU aiba legatura cu coruptia nu ar fi interesant pentru nimeni. Nici macar pentru ziaristii care, macar de aparenta, sunt corecti si bine intentionati.

Drept urmare, nu pot afirma ca, de fapt, nu avem cazuri tip Zalachenko (un spion misogin, betiv, care dezertase din URSS si fusese racolat de suedezi; in schimbul informatiilor el facea cam tot ce-l taia capul, toate daunele sale fiind repede acoperite). As vrea sa nu avem, dar nu am habar. Problema e ca daca sunt nu vom afla niciodata.

Si, desi oficial acest volum 3 Castelul din nori s-a sfaramat este despre Lisbeth Salander, un personaj FABULOS din toate punctele de vedere, eu zic ca ar trebui sa vedem si intregul peisaj, big picture, cum ar zice englezii.

Din ce inteleg, este vorba de chestii reale, nu-mi dau seama cat de mult inflorite, drept urmare cazul Lisbeth trebuie tratat ca un efect: uitati unde se poate ajunge.

Poate-s eu insensibil si nu empatizez indeajuns de mult cu eroina, ceea ce ar putea fi adevarat, in cartea a doua, de exemplu, propaganda feminista, ultra-stangista, mi s-a parut de-a dreptul gretoasa, dar nu Lisbeth este problema acolo si nici macar Zala si ai lui. Problema este cum au fost ei acoperiti si cat de importanti erau ei. Si cat de fanatici sunt unii de-s dispusi sa se sacrifice inclusiv pe ei. ACEL lucru este cu MULT mai dureros, poate si pentru ca, gandindu-ma asa, creierul meu constientizeaza ca undeva, candva as putea fi si eu afectat. Cum si in ce fel (inca?) nu stiu.

Volumul al treilea din seria Millennium, Castelul din nori s-a sfaramat, de Stieg Larrson a fost cumparat de la Cartepedia.