Misterul cazului sase patru este un thriller care a mers foarte greu. O carte mai mult dezamagitoare, mai ales pentru publicul nejaponez. In continuare imi voi justifica acest paragraf.

Misterul cazului sase patru oscileaza intre 4 lucruri, care intr-un final se intrepatrund: un caz vechi de rapire, “cazul sase patru”, terminat prost pentru ca persoana rapita, o copila, a fost gasita ucisa, disparitia fetei unui politist (Mikami), retrogradat temporar la departamentul de relatii cu presa al politiei, o vizita anuntata a unei inalte oficialitati, care ar urma sa produca schimbari radicale in politia locala si un nou caz de rapire, care se aseamana foarte mult, mult prea mult, cu “sase patru”.

Din pacate, Misterul cazului sase patru se concentreaza prea mult pe al treilea lucru, mai precis pe organizarea politiei din Japonia si pe relatiile dintre diverse departamente. Pentru un cetatean japonez ori pentru cineva care a mers in aceasta tara, romanul s-ar putea dovedi extrem de interesant. Nu contest partea lui de adevarat, de autenticitate. Pentru unul ca mine, insa, politia este importanta, relevanta, atat timp cat rezolva problemele, cat rezolva cazurile. iar aici luptele interne din politie erau mai importante decat cazurile in sine.

In plus, eu am o problema si cu retinerea numelor, in cazul numelor japoneze problema fiind cu atat mai grava cu cat in cazul unora dintre ele nu stiam daca-i vorba despre un barbat ori despre o femeie.

In mod cert, cei care sunt parinti, in special cei de fete, vor resimti altfel povestea. Vor suferi alaturi de cei care-si plang fetita moarta ori disparuta. Nu-i pot condamna, ii inteleg complet.

Insa strict obiectiv, cartea este slaba, fiind amestecate prea multe lucruri. Autorul a vrut sa arate prea multe scotand in evidenta fix cel mai neinteresant lucru, cel mai putin important.

Evident, acel aspect, organizarea politiei, duce cu gandul la Kafka, insa pe langa aceasta asemanare am mai gasit una: vizita comisarului de la Tokio pe mine m-a dus cu gandul la celebra piesa ruseasca (scrisa de Gogol) Revizorul. Ma rog, motivatiile sunt mult mai profunde, mai importante, dar asemanarile nu pot fi ignorate. Da, cele 2 opere sunt adaptate culturii japoneze. Un Kafka si un Gogol japonez, apartinand secolului acesta (chiar daca nu chiar acum: nu avem inca telefoane inteligente, insa societatea japoneza este din ce in ce mai tehnologizata, diferenta de 14 ani intre cele 2 cazuri asemanatoare fiind foarte mare din punct de vedere tehnologic).

Personajele sunt foarte dubioase, foarte imprevizibile si, pentru mine, foarte putin logice. Nu cunosc nici 1% din cultura japoneza, recunosc asta, drept urmare am incercat sa aplic logica universala, globala. Logica omeneasca. N-a functionat aproape niciodata.

Totodata, un alt aspect negativ este faptul ca desi politistii se gandeau la ei si la functiile lor, niciunul dintre ei nu era corupt, nu era de partea raului. Imaginea aceasta, aproape idealizata, a politistului si a politiei, chiar daca vorbim de Japonia, nu pare deloc realista, credibila. Mi-as fi dorit sa vad macar o persoana, un politist, care sa lucreze de partea raului, care sa fie vandut, care sa fie platit de Yakuza.

Misterul cazului sase patru este, de fapt, tipul de thriller care nu ma incanta: cazul este doar un pretext pentru a arata o realitate. In acest caz, pentru a prezenta luptele interne din politia japoneza, aratand in acelasi timp si modul in care ea este organizata. Cazurile, caci aici sunt mai multe, sunt doar niste pretexte, exista doar pentru a exemplifica munca politiei. Unora le plac astfel de thrillere, nu-i condamn. Chestiune de gusturi.

Misterul cazului sase patru a aparut in limba romana la Editura RAO, putand fi comandata de pe Elefant, Carturesti, Libris, Libraria Delfin, Bookcity, Cartepedia, Librarie.net sau eMAG.