Urmeaza un drum lung. Cel mai lung parcurs de mine vreodata cu trenul. Bucuresti – Satu Mare. Trenul pleaca de la 18:50 din Gara de Nord, urmeaza sa ajunga la 10:10, a doua zi, in Satu Mare. Ca masura de precautie, pentru prima oara imi iau si ceva carti (in format fizic) cu mine. Printre ele: Codul lui Da Vinci.

Ora 18:40: urcasem in tren dinainte, nu astept sa si porneasca sa ma apuc de citit. Stiam despre ce-i cartea, ii vazusem candva si filmul (trecuse indeajuns de mult timp de atunci incat sa nu tin minte foarte multe), asa ca eram nerabdator.

18:50: Trenul porneste. Cumva, pornirea trenului ma face sa opresc temporar cititul.

18:55: Ma reapuc de citit. Imi propusesem sa TERMIN cartea asta seara, orice ar fi insemnat SEARA.

19 si ceva: sunt intrerupt de primul telefon. Persoana rade de mine. Nu doar ca citesc, ci si ca m-am carat cu carti dupa mine.

Un pic inainte de 20: constat ca e deja intuneric. Statusem pana atunci in fund, dar pe langa faptul ca trenul mergea invers, voiam sa stau intins. Doar ca noaptea nu e ca ziua. Imi imaginez ca unul dintre personaje, Albinosul, se chinuia mult mai mult. Parca sacrificiul meu, sa stau inca-n fund, parea mic.

In jur de 21: cu riscul sa ma chiorasc la litere si de a-mi strica de tot ochii, hotarasc sa ma intind.

21:12: Citind ora de la dreapta la stanga si de la stanga la dreapta, rezulta aceeasi ora. Da, fix atunci a sunat telefonul.  La si 16 am inchis.

21:30: Termin convorbirea, ma reapuc de citit. Dupa 5 pagini ma opresc. Doream sa rumeg ce citisem pana atunci.

21:45: Nu a inceput niciun meci de Champions League, nici macar de liga I, pur si simplu a sunat iar telefonul.

22:00: Incerc o noua pozitie de citit: sa stau intr-o parte. Intr-o dunga. Sa amorteasca doar partea aia. Macar asa aveam lumina.

22:16: Fara sa-mi dau seama de ce, ma uit la telefon. si 16. Sa tin minte.

In jurul orei 23 (fara ceva): Se stinge lumina. Nu mult, cateva secunde. Trecusem de partea in care profesorul cauta indicii pe intuneric. Dar cumva credeam ca au legatura.  E drept, lanterna UV n-aveam…

23:16: Imi suna telefonul. Tot vazand si 16, imi amintesc de ce citisem in carte, de numarul Phi, golden number. O fi vreun semn?

00:00: Fara sa-mi dau seama de ce, ma uit la telefon la 12 fix. Ma opresc din citit.

00:13: Suna telefonul. Nu mai era si 16. Nu mai era Golden Number, dar era ceva cu 13. Nu-mi dau seama daca mai bine sau mai rau.

01:00: Iar ma uit la telefon. La fix. Oare de ce?

2 fara ceva: Voiam sa mai citesc, dar ma opinteam dupa fiecare 10 pagini. Nu mi-era somn, dar simteam nevoia sa iau o pauza.

2:00: Fix atunci spun stop, inchid cartea si aprind telefonul. Un semn? Incerc sa dorm.

Logic, n-am putut. Ma gandeam la profesor, la insotitoarea lui (pe care ma strofocam sa mi-o aduc aminte din film si nu reuseam; era destul de draguta, conform descrierii, si parea si destul de isteata). Incercam sa fac o mic inventar, sa-mi imaginez ce e sigur adevarat din ce citisem, ce e sigur fals si ce este legenda, adica ce ar putea fi adevarat. Somnul ma ocolea.

3:00: Deja stabiliram ca telefonul meu se aprinde doar la ore fixe. Deci nu va mirati. Da, la 3:00 l-am pornit. Dar nu m-am ridicat sa citesc decat pe la si 20.

Dupa 3 jumate candva: decid sa intru pe Google, sa verific anumite chestii. Voiam sa vad daca ar putea fi adevarate.

3:50: Revin la citit. Cumva imi propun sa nu mai pornesc telefonul la 4 fix. Deja ma speria ideea.

4:10: Mi se aprinde telefonul. Un comentariu pe un grup. Cand vad ora rasuflu usurat. Daca-i si zece e perfect.

4:30: Imi dau seama ca la ora 4:30 ajunsesem la pagina 430. Mai bine nu mai caut coincidente ca innebunesc.

5:00: E logic, telefonul trebuie verificat la ora aia. Doar ca s-a aprins singur. Un mail. Cineva n-are somn.

Mai aveam cateva pagini. Vreo 20. Le citeam din ce in ce mai greu.

La 5:13 (cacat…) ma reapuc de citit. Termin cartea. O inchid. Nu ma uit la ceas. La cartea. A doua tentativa de somn. Nici acum nu reusesc, dar macar nu ma mai gandeam la carte. La personaje. Nu ca m-ar fi ajutat in vreun fel sa dorm. Dimpotriva.

Sa va zic ca atunci cand era vorba de cryptex mi-am amintit de zecile de chestii de genul intalnite in camerele de evadare? Sa va spun ca anul asta se fac 10 ani de cand am fost in Paris? Sau mai bine va spun ca nu m-as fi mirat ca acest roman sa fi fost scris de o femeie. Nu ma asteptam, la modul sincer, sa vad intr-un roman scris de un barbat fraza “Iisus a fost primul feminist”. Dar na…

Codul lui Da Vinci este o carte buna. Doar ca, in cazul meu, mai importanta decat cartea este experienta mea avuta cu aceasta carte. Care experienta imi va ramane mult timp in minte. Si stiu ca nu ma veti crede, ca vi se pare SF. Dar chiar asa a fost. Martori imi sunt: Dumnezeu, Sf Petru, Iisus, Maria Magdalena. Daca nu ma credeti, intrebati-l si pe Isaac Newton ce marca de telefon butonam in timp ce citeam despre el. Serios …

Acest articol NU este recenzie a cartii Codul lui Da Vinci. Pentru recenzii apelati la critici ori la bloggerii cu aere de critic. Aici gasiti impresii legate de carti.

Codul lui Da Vinci a aparut la Editura Rao si mai poate fi gasita pe Elefant, Libris si Cartepedia.