O stea indepartata este, pentru mine, prima carte scrisa de Roberto Bolano pe care am citit-o. Nu pot spune nici ca mi-a placut, nici ca nu mi-a placut, insa pot afirma cu certitudine ca mi-a atras atentia asupra autorului.

O stea indepartata ne spune povestea unui poet-criminal. Nu va dau detalii, nu va spun exact ce facea si pe cine a omorat, ci va spun cele 2 aspecte care va intereseaza.

Primul aspect este legat de locul si de perioada de timp: actiunea se desfasoara in Chile, atat inainte, cat si dupa lovitura de stat data de Pinochet. Vorbim, deci, despre o perioada tulbure din punct de vedere politic, social si economic. Criminalitatea creste foarte mult atunci cand sunt schimbari politice bruste, radicale.

Al doilea aspect este cel literar: povestea este narata la persoana I, de catre un fost coleg de cenaclu literar, de cerc de poezie, al protagonistului, al criminalului.

Partea interesanta, de-a dreptul fascinanta pentru mine, este modul in care personajul-narator il cauta pe criminal, pe fostul sau coleg: urmareste revistele literare din toata lumea si incearca sa-i recunoasca stilul. Stilul sau era usor de recunoscut pentru cineva care-l cunoscuse din punct de vedere literar.

Este foarte greu de spus daca micutul roman O stea indepartata este unul politic, este un thriller sau face parte din categoria “arta pentru arta” (un roman despre un scriitor, literatura despre literatura). Este un pic din toate, totul intr-o formula foarte-foarte concentrata (un roman subtire, aparent usurel).

Legat de partea politica vizata, recunosc ca nu sunt foarte in tema, Chile este o tara indepartata, despre care am studiat foarte putin. Chiar discutam cu un amic zilele trecute ca daca as fi chilian probabil as fi fost fan Allende.

Scriitorii, in special poetii, erau si sunt in acea parte a lumii de stanga. Nu stiu (si nici autorul n-o spune raspicat) daca toate faptele reprobabile ale protagonistului au fost facute din cauza acelei lovituri de stat, daca acela a fost evenimentul declansator sau nu.

Inchei cu o chestie personala, usor amuzanta. Stiu ca mi s-a zis de multe ori, inca de acum 15 ani, ca am un stil usor de recunoscut. Inclusiv la facultate, cand trimiteam referatele mele colegilor. Bineinteles, si dupa facultate, cand m-am apucat de blogging. De pilda, cand scriu un articol pe blogul altuia, un guest-post, cei care ma cunosc imi recunosc stilul dupa primele 2 randuri. Eu oricum ma prezint la sfarsit, insa uneori este inutil. Morala este sa nu ma apuc de omorat oameni si ma ascund, caci voi fi gasit de vreunul dintre fanii mei. Am cativa, sa stiti :))

O stea indepartata mi-a lasat la final o intrebare la care inca nu am raspuns: daca m-as afla in locul personajului-narator, as proceda la fel? As sta sa-l caut pe fostul meu coleg? Si, mai ales, as face ce a facut el la final? Nu am raspuns, nu exista un raspuns 100% corect ori 100% gresit. De fapt, toate raspunsurile sunt gresite, moral si omeneste vorbind. Unele ar putea doar parea, la prima vedere, mai gresite decat altele. Ar putea parea, nu sunt neaparat asa.

O stea indepartata a aparut la Editura Curtea Veche, insa din pacate nu prea se mai gaseste mai pe nicaieri. Poate doar pe OLX ori pe la anticariate. Nici macar pe site-ul editurii nu mai este disponibila.