Oameni capabili  este o carte care realmente m-a  speriat. A facut-o cum putine carti au facut-o.

Pe scurt, avem 2 amanti, fiecare casatorit, fiecare avand problemele lui. Johann  avea o casnicie din care voia sa iasa, pentru ca sotia lui, Marta, nu putea avea copii. Anna are un sot, Magnus, care hotaraste sa-si schimbe radical cariera, fiind student la facultatea de psihologie, si 2 copii. Unul dintre ei era autist, drept urmare intreaga atentie trebuia sa se indrepte spre el. Anna credea ca un eventual divort l-ar afecta, i-ar zdruncina radical lumea, asa ca hotaraste sa incheie aventura cu Johann.

Pe drumul de intoarcere, ei au o cearta violenta in masina, Anna il loveste cu telefonul in timp ce Johann conduce si, pentru ca nu a fost atent o secunda, masina loveste o femeie aflata, dintr-un motiv necunoscut, pe marginea drumului in dreptul unei paduri. Intamplarea le da viata peste cap amandurora, duce la o intreaga cascada de minciuni. Nu intru in amanunte, va las pe voi sa descoperiti ce fel de minciuni si cine sunt celelalte personaje implicate.

Eu vreau sa subliniez 5 lucruri despre romanul Oameni capabili, 5 (+1) aspecte pe care trebuie sa le urmariti.

Oameni capabili – De ce nu au anuntat politia?

Momentul cheie al povestii trebuie analizat foarte bine. Din punctul MEU de vedere, cei 2 se descurajau reciproc sa anunte politia. Fiecare avea, in felul sau, ceva de pierdut, insa parea ca celalalt are mai mult: Johann era la volan, deci aparent el era cel care risca inchisoarea, insa Anna ar fi pierdut familia. Nu voia sa se afle ca avea o relatie extraconjugala. Avand in vedere faptul ca ea avea copii, pierderea ei parea mai mare.

Ideea este relatia dintre ei i-a facut sa ascunda, sa minta. Fiecare se gandea nu doar la ce are el de pierdut, ci si la ce are CELALALT de pierdut. Sacrificiul pe care-l facea fiecare, riscul asumat, era deopotriva pentru el si pentru celalalt. Daca celalalt nu ar fi existat, lucrurile ar fi fost mai simplu de analizat. Decizia ar fi fost evident mai usor de luat.

Oameni capabili – Magnus este un personaj  interesant

Un barbat aflat in plina criza a varstei mijlocii, Magnus este foarte bine construit. El face un drum invers celui pe care-l fac multi romani: unii migreaza spre IT din alte domenii, in timp ce el paraseste domeniul in cauza, alegand psihologia. In mod surprinzator, nu pare a aplica nimic din ceea ce se presupunea ca invata teoretic.

Totodata, el parea ca fuge de responsabilitati, punand in carca sotiei sale atat sarcinile financiare, cat si pe cele casnice. Rabufnirea sa, criza sa isterica de  gelozie, dovedeste labilitatea sa psihica.

Oricum, un personaj  foarte bine construit.

Oameni capabili – Anchetatorii nu sunt personaje importante

Am fost surprins sa constat acest lucru. Politistii sunt personaje episodice, care par a nu fi foarte interesati de disparitia acelei persoane. Nici macar cand este gasit cadavrul ei nu ii vedem anchetand foarte minutios. Ancheta pare a merge singura, fara niciun ajutor din partea politiei.

Politia este prezenta doar ca institutie, ca un personaj colectiv impersonal de care trebuie sa te feresti.

Oameni capabili – Profesorul de stiinte sociale este un personaj cliseic

De la celebra Da mai departe (Pay it forward) nu am mai intalnit un profesor de stiinte sociale atat de important in economia actiunii cartii. Acest profesor de stiinte sociale este cliseic: singur, justitiar, vesnic nemultumit de societatea in care traieste, incearca cu orice pret sa faca un bine societatii, sa se faca util. Daca ati intreba oamenii cum arata profesorii de stiinte sociale, indiferent ca vorbim despre un sondaj in SUA, in Romania ori in Franta, rezultatele ar fi in mare la fel.

Eu zic sa-l urmariti cu atentie. Merita.

Oameni capabili – Rickard – un alt personaj interesant

Despre el nu vreau sa va zic nimic, il veti descoperi singuri. Va spun doar sa fiti foarte atenti la el. Fascinant personaj.

Oameni capabili – Socant cum niste oameni normali ajung criminali

Va ziceam la inceput cat de mult m-a speriat aceasta carte. Acum este timpul sa va  explic pe larg.

Asadar, va voi vorbi strict din perspectiva mea. In cazul oricarei povesti, fie ea dintr-un film, dintr-o carte ori dintr-un spectacol de teatru, incerc sa ma pun in pielea personajelor. Vreau sa ma gandesc ce as fi facut eu daca as fi fost pus in aceeasi situatie.

Din acest motiv, nu ma vor speria cartile cu criminali in serie, nu cred ca voi ajunge vreodata nici criminal in serie, si nici victima vreunuia. Si daca as ajunge victima, nu cred ca as avea cum sa ma opun. Nu ar fi ceva care sa depinda de mine.

In acest caz, insa, partea socanta este ca oricare dintre noi ar putea ajunge aici. Culmea, cred ca 80% dintre oamenii normali, dintre asa numitii oameni capabili, ar actiona precum personajele. Eu sunt sincer si spun ca asa as face.

E drept, unii vor replica spunand ca cele 2 personaje nu trebuiau din start sa se afle acolo, ca adulterul este in sine o chestie imorala. Ca, de fapt, de acolo au plecat toate. O pedeapsa divina, cum ar zice credinciosii.

Oameni capabili este, per total, un antiroman politist excelent. Te tine in suspans, te pune pe ganduri, te umple de nervi, insa la final regreti ca s-a terminat. Cel putin asta mi s-a intamplat mie.

Despre Oameni capabili gasiti recenzii, evident mai bune decat a mea, pe urmatoarele bloguri si site-uri.

Oameni capabili a aparut in limba romana la Editura Crime Scene Press, putand fi comandata si de pe Libris, Cartepedia, CLB si Libraria Delfin.

Despre Oameni Capabili au mai scris urmatorii bloggeri capabili: Arci (Literatura pe Tocuri), Liviu (FanSF), Gica (Cartile mele si alti demoni), Anca (Anca si cartile), Ciobanul de azi si Marius (Analogii – Antologii). Evident, persoana de fata, care a scris acest articol, nu intra in aceasta categorie.