Omul care aduce ploaia este o carte despre sistemul medical american. Unui tanar bolnav de leucemie ii este refuzat transplantul de catre compania de asigurari. Ii este refuzat, efectiv, dreptul la viata.

Pur si simplu niste cetateni se asigurasera la o companie care ulterior se dovedise a fi … tepara. Rau-platnica. O companie care refuza, pe diverse motive, sa-si onoreze promisiunile. Deconta platile mici, dar refuza sa deconteze cheltuielile mari, importante. Iar transplantul de maduva, in acest caz, cica nu era pe lista.

Citind aceasta carte, mi-am amintit de diversele scandaluri din sistemul sanitar romanesc. Mi-am amintit cum unii considera ca privatizarea, administrarea EXCLUSIV privata a acestuia, ar fi solutia. Ar genera servicii de calitate, investitii, si ar creste gradul de satisfactie al cetatenilor. Lucru cu care NU sunt de acord. Lucru pe care-l resping cu fermitate.

Totodata, desi in esenta sunt o persoana conservatoare, de dreapta, chiar daca unii nu pot fi de acord cu asta atat timp cat sunt ateu (discutie ampla, pe care NU o voi face aici), consider ca sistemul medical american este gandit din start gresit. Ceea ce a incercat Obama sa faca, prin intermediul deja celebrului Obamacare, era un inceput bun. E drept, schimbarea din temelii a unui sistem gandit din start gresit vine cu niste costuri, pe care unii nu sunt dispusi sa le suporte.

Din punctul meu de vedere, al unui cetatean intai roman si apoi european, ar trebui sa apreciem mai mult ce avem si ce suntem. Ar trebui sa tinem cu dintii de ceea ce avem. Da, sa incercam sa schimbam lucrurile rele, sa modificam ce trebuie modificat, dar sa o facem responsabil. Nu tot ce vine din America e bun doar pentru ca e de acolo.

Un al doilea aspect care merita subliniat este tot unul de natura legislativa, de data aceasta privitor la activitatea avocatilor. In Romania, ca de altfel in majoritatea statelor europene, este interzis sa platesti un avocat doar din castigurile ulterioare. De exemplu, ai de recuperat suma de 100.000 de euro, iar tu ii promiti avocatului un procent de, sa spunem, 40%, in aceasta speta 40.000 de euro. In America acest lucru este posibil, sunt multi avocati care lucreaza astfel, in Romania nu. Si, din punctul meu de vedere, este o mare prostie. Sunt atatia oameni, in special batrani, care au de recuperat bunuri ori sume mari de bani si care NU AU BANI sa-si recupereze acele sume. Iar datornicii, persoane particulare bogate, firme ori chiar statul, stiu acest lucru. X e prea mic sa se puna cu mine. Fix din acest motiv a aparut o practica dubioasa: vanzarea drepturilor litigioase. Vine un afacerist care da 10.000 de euro pe drepturi litigioase in valoare de 2-300 de mii de euro. El are avocati, isi permite sa se lupte in instante.

Cam asa s-au imbogatit multi in tarisoara asta, Becali si Mititelu fiind primii care-mi vin in minte. Ei n-au pacalit, n-au mintit, in aceste cazuri, ci doar au profitat. Unii spun ca acea reglementare juridica ar fi fost scrisa cu dedicatie pentru afaceristii de genul.

Daca am fi avut reglementari americane, am fi avut avocati precum cel dinĀ Omul care aduce ploaia. Am fi avut povesti mai multe cu avocati, cu oameni care au reusit sa ingenuncheze firme mari ori afaceristi care nu stiu sa piarda. Din pacate nu avem. Si nici nu sunt sanse sa avem.

Omul care aduce ploaia poate fi rezumat printr-o singura fraza: am castigat procesul, dar pacientul este mort.

Omul care aduce ploaia de John Grisham este aparuta in limba romana la Editura RAO. Poate fi cumparata de pe site-ul Editurii Rao ori de la librariile online Elefant, Cartepedia, Libris, eMag si Diverta.