Notiunea de Ora de aur (Golden Hour) vine din fotografie, insa cartea cu acelasi nume, aparute la Editura Humanitas, nu este despre fotografie. Ora de Aur, de Ann Leary, este de fapt despre alcoolism, agenti imobiliari si viata. Ordinea este intamplatoare.
Eu ma voi referi, insa, la agentii imobiliari. La modul in care sunt ei vazuti in America si la modul in care viata lor s-a schimbat in ultimii zeci de ani.
Pe scurt, exista niste agenti imobiliari de traditie, niste persoane care cunosc acele locuri, cunosc acele case. Persoane prietene cu proprietarii caselor.
Peste ei au venit marile firme de intermediere, adevaratii samsari, care au pus mana pe mana pe acea piata. Atentie, vorbim de epoca dinaintea internetului. Internetul, de fapt, a adus o a treia revolutie in materie.
Ideea este ca meseria de agent imobiliar este o meserie ca oricare alta. Muncesti asa cum muncesc si altii. Te duci sa vezi ce se construieste, inspectezi casele (asta e parasita, asta va fi curand vanduta), vorbesti cu proprietarii (intretii relatiile cu ei, nu pleci de la premisa ca va cunoasteti si atat). Cand un posibil cumparator, un strain, vine in zona, tu-i vei cu exactitate ce ar putea cumpara. Stii exact ce este de vanzare, ce ar putea fi de vanzare. Stie meserie.
Ma gandeam, apoi, la agentii imobiliari din Romania. De ce toti par samsari? De ce nu avem un agent al locului, care sa stie fiecare om din micutul orasel, fiecare constructie de acolo? Sa fi intrat, personal, in majoritatea caselor de acolo, sa stie cu exactitate gradul de uzura, cat de degradate sunt casele. Raspunsul este simplu: noi nu avem traditie.
La noi democratia a venit prea tarziu, iar agentii astia imobiliari au fost, din start, samsarii. Nu stiu cum este situatia acum, habar n-am daca exista macar 5% agenti imobiliari precum personajul principal al cartii, dar sansele sunt mici. Daca ar exista, ar fi o persoana care s-a facut agent imobiliar in 1990 si care a ramas pe piata, in meseria asta. Slabe sanse sa se intample asta, nici prin 94 meseria asta nu prea exista.
Al doilea subiect al cartii este viata, de familie, de cuplu, profesionala. In subsidiar, este vorba aici si despre magie, vrajitorie, cat de importante sunt, intr-o comunitate mica, originale. In fapt, un stramos al personajului principal fusese acuzat de vrajitoarei. Eticheta de urmasa a vrajitoarei inca persista. Sangele de vrajitoare era sau nu periculos pentru locuitori?
Alcoolismul, subiectul principal dupa unii, este de fapt un efect. Aproape niciodata nu este o cauza a ceva, ci doar un efect. Un efect al unui cumul de factori, un efect care devine, la randul sau, cauza a altor efecte (de cele mai multe ori) nedorite.
Desi ma asteptam sa fie thriller, desi chiar credeam, la un moment dat, ca are si ceva magic, ca este o carte cu vrajitoare #pebune, Ora de aur este, de fapt, un crampei de viata. Personajele sunt smulse din viata de zi cu zi, construite nu didactic, literar, ci pur si simplu personaje. Cu bune si cu rele deopotriva. Si nu, nu avem vrajitoare, carte nu aluneca in nicio secunda pe taramuri mistice.
Si, undeva la final, avem parte si de ceva sange. De o disparitie, de o moarte, de anchete. Nu sunt subiectul principal, sunt tot timpul in plan secund.
In planul principal sunt PERSONAJELE si modul in care ele se raporteaza la diversele evenimente din comunitatea lor.
Pe scurt, personajul principal este Hildy Good, un agent imobiliar local, divortata, cu 2 copii la casele lor. Ea se lupta, pe de-o parte, cu marile firme de imobiliare, se lupta cu singuratatea, dar si cu alcoolismul. Cine sunt celelalte personaje si ce se intampla, de fapt, in micutul oras, ramane sa descoperiti singuri 🙂
In final, trebue sa va fac o destainuire: am luat aceasta carte strict dupa titlu si dupa coperta. De Ziua Internationala a Cartii mai multe librarii online aveau mari reduceri. De la Libris am luat fix 2 titluri. Nu mai stiu pretul, stiu doar ca aceasta carte m-a atras fara sa-mi dau seama de ce. Citind-o, pot presupune ca originile vrajitoresti ale personajului principal au un merit destul de insemnat.
Si tot la final, ca fapt divers, Ora de aur este doar alegerea traducatorului roman. In engleza titlul este unul intraductibil: The Good House (un joc de cuvinte legat de numele personajului principal, Hildy Good). Era vorba, la un moment dat, sa se faca si un film. Nu stiu inca stadiul lui ori daca se va mai face.
Ora de aur de Ann Leary se (mai) gaseste la Elefant, Carturesti si, bineinteles, Libraria Humanitas.
Mi-am comandat si eu aceasta carte tot de Ziua Internationala a Cartii. Avea si un pret foarte mic, dar mai citisem recenzii despre ea si m-a atras. Abia astept sa o citesc si eu. Pare cu de toate!
Nu e chiar cu de toate. E cu ce trebuie (ca sa citez un slogan)