Acest articol, despre thrillerul Pacienta Tacuta, este scris la 2 saptamana dupa ce am terminat cartea. A avut multe forme, multe unghiuri din care am privit cartea si de fiecare data, dupa ce lecturam ce am scris, stergeam. Eram nemultumit nu neaparat de ceea ce am scris ca atare, cat de faptul ca articolul meu nu se ridica la nivelul cartii.
Si, din pacate, orice as scrie, oricat m-as stradui, nu voi putea scrie niciodata vreun articol care sa se ridice macar 10% la nivelul cartii. Pe de-o parte, pentru a nu va strica placerea lecturii, nu voi putea scrie nicicum un articol atat de complex, pe de alta parte articolul meu nu are cum sa redea niciodata atmosfera cartii. O atmosfera extrem de … tacuta. Daca vreodata aceasta carte va fi ecranizata, eu as ecraniza-o intr-o liniste perfecta, as exclude din start ideea unei coloane sonore.
Alicia Berenson duce o viata de invidiat. Pictorita fiind, si inca una foarte cunoscuta, este casatorita cu un fotograf de moda, locuind amandoi intr-o superba casa din Londra. Intr-o seara, sotul ei Gabriel se intoarce mai tarziu acasa si este impuscat de catre sotia lui cu 5 focuri de arma. Imediat dupa acest incident, Alicia refuza sa mai vorbeasca, sa mai scoata vreun sunet, indiferent cine era cel care o intreba. Nu a spus nimic nici politistilor, nici procurorilor, nici avocatilor, nici medicilor, nici presei. Tacerea a facut-o mai celebra decat era deja, misterul din jurul ei atragand atentia presei din intreaga lume. Din acest motiv, este internata intr-un sanatoriu de maxima securitate din Nordul Londrei numit The Grove.
Theo Faber este un psihiatru care asteapta cu nerabdare sa lucreze cu Alicia. Datorita ei se angajeaza la The Grove, chiar daca sanatoriul nu o ducea prea bine, zvonindu-se ca ar urma sa fie inchis. Din ce motiv era Theo atras de caz si, mai ales, care era marele secret pe care Alicia il ascundea veti descoperi singuri.
Ce este important de retinut, ce anume ar trebui sa va atraga in acest roman este absenta completa a vreunui personaj negativ. Nu este spoiler, dimpotriva, eu zic ca este o informatie care ar trebui sa atraga mai multi cititori. Caci nu exista niciun personaj complet negativ, vreun villain, vreun om rau, psihopat, care merita pedepsit.
Fara sa pot intra in detalii, din motive de spoiler, desi tare mi-as dori sa scriu anumite articole, semnalizate ca atare, cu spoilere incluse, trebuie sa va mai semnalez un lucru: vreau sa fiti atenti la cuplu, la cei 2 artisti. Este o expresie, extrem de vaga si de fascinanta deopotriva: suflet de artist. El fotograf (de moda), ea pictorita. Amandoi, de fapt, iubitori de frumos, iubitori de arta, in diverse forme. Pana sa cititi cartea, ganditi-va un pic la cat de functional credeti ca este un astfel de cuplu. Nu incercati sa va ganditi la partea legala, juridica, nu vorbim aici de thriller in acest sens. Este o carte psihologica si nu juridica, ceea ce simt si ceea ce gandesc mi se par lucruri mai importante decat ceea ce au facut in mod efectiv.
Ca-n cazul multor altor carti cu si despre spitale de psihiatrie, medici psihiatri si pacienti, Pacienta tacuta va fi altfel vazuta de catre cei din domeniu. Totusi, are marele avantaj de a putea fi inteleasa chiar si de catre cei din afara. Si, as zice eu, ca un pro(g)nostic, noi, nepsihologii, ne putem bucura mai mult decat cei din domeniu. Iar daca va intrebati de ce am pus g intre paranteze, rog a va gandi la diferenta dintre pronostic si prognostic. O chestiune de finete lingvistica, aici, din punctul meu de vedere, fiind valabile deopotriva ambele forme.
Pacienta tacuta este un thriller psihologic care te tine cu sufletul la gura si care are o atmosfera extrem de speciala. Iar personajul principal, Alicia, este unul dintre cele mai dubioase personaje principale intalnite in ultima vreme. Este tipul de personaj care pe mine m-a fascinat, fara sa pot iubi ori dispretui. Ma intriga, ma fascineaza, ma pune pe ganduri, dar n-o pot, sub nicio forma, iubi ori dispretui. Vedeti singuri de ce.
Pacienta tacuta a fost comandata pe muteste de la Cartepedia 🙂
Geniala cartea, mi-a placut tare mult. Un thriller psihologic perfect. Deznodamantul, la fel, genial!
Complet de acord cu tine! 🙂
Mi-a placut cartea, desi spre final mi-am dat seama care e faza . Am mai citit carti cu final asemenator (Sotia dintre noi).
Oricum per ansamblu mi-a placut
Sotia dintre noi zici ca e asemantoare? Hmmm…
Cea mai bună, mai captivantă È™i mai… impresionantă carte pe care am citit-o anul ăsta.
Tot la recomandarea ta. Dar ai scrântit-o cu Oxen, care nu mi-a luat mințile. :))
O să îți speli păcatele cu lanțul, dacă o să îmi placă! :))
Una dintre cele mai bune carti citite anul acesta, sper sa mai vedem pe viitor romane la fel de bune de la acest autor.
Foarte buna recenzia am sa citesc cartea pare interesanta!